DECIZIE Nr.
930 din 14 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 173 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Balastiera Cristeşti" - S.A. din Târgu-Neamţ în Dosarul nr. 2.052/F/2006
al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă,
arătând că, ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 173 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au fost modificate în mod esenţial, fără
preluarea soluţiei legislative criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 iulie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.052/F/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Balastiera Cristeşti" - S.A. din
Târgu-Neamţ într - un litigiu
având ca obiect soluţionarea unei cereri de deschidere a procedurii de
reorganizare judiciară şi a falimentului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 173 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 135 alin.
(2) lit. a) din Constituţie. Se arată că textul de lege creează o discriminare
între comercianţii debitori ai unei persoane fizice ori ai unei persoane
juridice de drept privat, pe de o parte, şi comercianţii debitori ai unei
unităţi bugetare, pe de altă parte, întrucât primii beneficiază de un tratament
privilegiat. Se susţine că debitorii care au dificultăţi temporare în
asigurarea resurselor financiare, cu consecinţa întârzierii în executarea
obligaţiilor lor, în cazul în care au creanţe fiscale restante, sunt supuşi
automat procedurii de reorganizare judicară şi faliment, ceea ce înseamnă că
sunt dezavantajaţi în raport cu comercianţii debitori ai unei persoane fizice
ori ai unei persoane juridice de drept privat.
Totodată, se mai consideră că tratamentul diferenţiat
al debitorilor, în raport cu caracterul fiscal al obligaţiei lor, generează un
fapt de concurenţă neloială, ce afectează grav libertatea comerţului,
avantajând net comercianţii debitori ai unei persoane fizice ori ai unei
persoane juridice de drept privat, care beneficiază de posibilitatea
continuării activităţii.
Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens, se arată că
textul legal criticat nu obligă instanţa de judecată să deschidă procedura de
reorganizare judiciară şi a falimentului, ci instituie obligaţia organului de
executare de a depune o cerere în acest sens. Numai instanţa de judecată va
decide dacă societatea în cauză este sau nu este în stare de insolvenţă. Se
arată că art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat, întrucât atât
statul, cât şi alţi subiecţi de drept au posibilitatea legală de a face o
astfel de cerere.
De asemenea, se arată că prin această măsură
legiuitorul a dat posibilitatea debitorilor aflaţi sub incidenţa insolvenţei să
îşi valorifice, în măsura în care doresc acest lucru, şansele de redresare,
formulând şi propunând un plan de reorganizare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prevederea legală
care a stat la baza excepţiei de neconstituţionalitate nu a mai fost menţinută
în cuprinsul Codului de procedură fiscală.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, întrucât textul
legal criticat a fost modificat, în mod esenţial, prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Ordonanţa Guvernului nr.
35/2006, fără a se prelua soluţia legislativă iniţială.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 863
din 26 septembrie 2005, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul
cuprins: „(1) Organul de executare este obligat ca pentru creanţele fiscale
datorate de comercianţi, societăţi comerciale, cooperative de consum ori
cooperative meşteşugăreşti sau persoane fizice să ceară instanţelor
judecătoreşti competente începerea procedurii reorganizării judiciare sau a
falimentului, în condiţiile legii".
Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, art. 173
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat, în mod
esenţial, prin dispoziţiile art. I pct. 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, astfel încât,
în prezent, are următorul cuprins: „(1) In vederea recuperării creanţelor
fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvenţă, Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate, respectiv
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale, vor declara lichidatorilor creanţele existente, la data declarării, în
evidenţa fiscală pe plătitor".
Textele constituţionale
invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Soluţia legislativă iniţială
cuprinsă în art. 173 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală şi criticată de autorul excepţiei prevedea obligaţia
organului de executare ca, pentru creanţele fiscale datorate de comercianţi,
societăţi comerciale, cooperative de consum ori cooperative meşteşugăreşti sau
persoane fizice, să ceară instanţelor judecătoreşti competente începerea
procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului, în condiţiile legii.
Ulterior sesizării Curţii, acest text a fost modificat în mod esenţial, fără
preluarea soluţiei legislative iniţiale, astfel încât în momentul de faţă
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate,
respectiv compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale, numai în situaţia în care constată că debitorul este în stare
de insolvenţă, în înţelesul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
pot introduce o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.
In consecinţă, Curtea constată că art. 173 alin. (1)
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost
în mod esenţial modificat, fără ca noua reglementare în domeniu să preia
soluţia legislativă iniţială. Astfel, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei
sale, o atare excepţie este inadmisibilă, întrucât textul criticat nu mai este
în vigoare, contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Excepţia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât motivul de
inadmisibilitate care determină soluţia a intervenit ulterior sesizării Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Balastiera Cristeşti" - S.A. din Târgu-Neamţ în
Dosarul nr. 2.052/F/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly