DECIZIE   Nr. 93 din 7 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 236 din 16 martie 2006

Ioan Vida                                 - preşedinte

Nicolae Cochinescu                 - judecător

Aspazia Cojocaru                     - judecător

Constantin Doldur                    - judecător

Kozsokar Gabor                       - judecător

Acsinte Gaspar                        - judecător

Petre Ninosu                            - judecător

Ion Predescu                            - judecător

Şerban Viorel Stănoiu             - judecător

Ion Tiucă                                  - procuror

Mădălina Ştefania Diaconu    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai lenea în Dosarul nr. 2.033/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 10 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.033/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Mihai lenea cu prilejul soluţionării unui apel împotriva unei sentinţe comerciale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală, referitor la accesul liber la justiţie. Astfel, consideră că acest text îngrădeşte posibilitatea justiţiabililor de a se adresa direct justiţiei, întrucât condiţionează accesul la instanţa judecătorească de parcurgerea unei proceduri prealabile de conciliere, care este de natură a tergiversa soluţionarea litigiului comercial. De asemenea, arată că se instituie o discriminare între două categorii de subiecte de drept, anume cei care, pentru recuperarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile, se pot adresa direct instanţei de judecată, pe calea procedurii somaţiei de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, şi cei care sunt obligaţi de dreptul comun să încerce în prealabil procedura concilierii directe.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului  Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Deşi autorul excepţiei se referă la art. 7201 din Codul de procedură civilă în integralitatea sa, din motivarea sa reiese cu claritate că acesta critică, în fapt, numai prevederile primului alineat al acestui articol. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conţinut:

„In procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, respectiv la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, In acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 596 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005, în care s-a reţinut că dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comercială, cuprinse în cap. XIV din Cartea a Vl-a a Codului de procedură civilă, instituie o procedură specială de rezolvare a acestei categorii de litigii, ce cuprinde concilierea directă prealabilă între părţi şi o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun. Or, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.

Cu privire la pretinsa discriminare ce ar exista între două categorii de subiecte de drept, şi anume cei care, pentru recuperarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile, se  pot adresa direct instanţei de judecată,  pe calea procedurii somaţiei de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, şi cei care sunt obligaţi de dreptul comun să încerce în prealabil concilierea directă, se constată că şi această critică este nefondată, cele două categorii de persoane aflându-se în situaţii obiectiv diferite, evidenţiate în ipoteza normelor juridice respective, care justifică aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai lenea în Dosarul nr. 2.033/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Ştefania Diaconu