DECIZIE Nr.
924 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12
din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în
cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism, precum si a prevederilor art. 7 din Legea
nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 530 din 29 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12
din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în
cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi a prevederilor art. 7 din Legea
nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,
excepţie ridicată de Stelian Buruiană în Dosarul nr. 940/84/2009 conexat la
Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în ziua de 29 iunie 2010 şi au
fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a
amânat pronunţarea pentru 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.527/84/2008, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1,
art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi
a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Stelian Buruiană.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile din Legea nr. 508/2004
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21, 24, art. 124 alin. (2),
art. 131 şi 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este un organ de
urmărire penală cu atribuţii speciale a cărui funcţionare instituie o
diferenţiere de tratament între persoanele prezumate a fi săvârşit infracţiuni
de drept comun şi cele presupuse a fi săvârşit infracţiunile prevăzute de art.
12 din Legea nr. 508/2004. De asemenea, procurorii care efectuează urmărirea
penală în temeiul Legii nr. 508/2004 nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul
unui parchet constituit în sensul art. 131 din Constituţie, întrucât DIICOT nu
funcţionează pe lângă vreo instanţă de judecată.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, este de observat că autorul
excepţiei s-a limitat la o simplă enunţare a ei, fără a arăta în mod concret în
ce constă contrarietatea reclamată.
Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr.
508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul
Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, aşa cum au fost modificate
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, şi prin art. XV din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru
combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, precum şi prevederile art. 7 din Legea nr.
39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care
au următorul conţinut:
- Art. 1 din Legea nr. 508/2004: „Art. 1 - (1)
Prin prezenta lege se înfiinţează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură cu personalitate juridică,
specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi
terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin intermediul
procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism.
(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă
ivite între Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul
Ministerului Public.
(4) Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este ordonator secundar
de credite şi, în exercitarea atribuţiilor sale, emite ordine cu caracter
intern.
(5) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital
ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism fiind
evidenţiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
(6) Anual se constituie un depozit în valoare de
1.000.000 lei pentru acţiuni privind organizarea şi constatarea infracţiunilor
flagrante sau ocazionate de folosirea investigatorilor sub acoperire, a
informatorilor ori colaboratorilor acestora, la dispoziţia procurorului-şef al
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, iar modul său de gestionare şi de utilizare se va stabili prin ordin
al procurorului-şef al acestei direcţii.";
-Art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 508/2004: „(1)
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism are următoarele atribuţii:
a) efectuarea urmăririi penale pentru infracţiunile
prevăzute în prezenta lege şi în legile speciale;";
- Art. 12 din Legea nr. 508/2004: „(1) Sunt de
competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism următoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de
calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie,
după cum urmează:
a) infracţiunile prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea
nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu
excepţia cazurilor în care infracţiunea gravă este cea prevăzută de art. 215
alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât
echivalentul în lei a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art.
2 lit. b) pct. 15 şi 20 din Legea nr. 39/2003. Dispoziţiile art. 9 şi 10 din
Legea nr. 39/2003 se aplică în mod corespunzător;
b) infracţiunile contra siguranţei statului
prevăzute în Codul penal şi în legile speciale;
c) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004
privind prevenirea şi combaterea terorismului şi cele prevăzute în Legea nr.
111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi
controlul activităţilor nucleare, republicată;
d) infracţiunile prevăzute la titlul III,
„Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice", al cărţii I din
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările
ulterioare;
e) infracţiunile din domeniul proprietăţii
intelectuale şi industriale, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor
grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în
scopul săvârşirii de infracţiuni;
f) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu
modificările şi completările ulterioare, şi cele din Legea nr. 300/2002 privind
regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor,
cu modificările şi completările ulterioare;
g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001
privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi
completările ulterioare;
h) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 365/2002
privind comerţul electronic, republicată, dacă sunt săvârşite de persoane care
aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări
constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni;
i) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004
privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare;
j) infracţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor
fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane
fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr.
252/2002, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale
organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de
infracţiuni;
k) infracţiunile privind traficul de ţesuturi,
celule şi organe umane, dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor
grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în
scopul săvârşirii de infracţiuni;
l) infracţiunile de contrabandă prevăzute în Codul
vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă sunt săvârşite de
persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii
sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni;
m) celelalte infracţiuni prevăzute în Codul vamal al
României, dacă sunt conexe sau indivizibile cu alte infracţiuni aflate în
competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism;
n) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de
terorism, cu modificările şi completările ulterioare, dacă banii, bunurile şi
valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârşirea
infracţiunilor date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism efectuează
în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin.
(1).
(3) Pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1)
săvârşite de minori sau asupra minorilor, urmărirea penală se efectuează de
procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, anume desemnaţi de către procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie si Justiţie.";
- Art. 7 din Legea nr. 39/2003: „Art. 7. - (1)
Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau
sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare
de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1)
nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea
mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
(3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost
urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul
de infracţiuni."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor criticate din Legea nr. 508/2004, Curtea constată că este
neîntemeiată susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 131, prin faptul că direcţia a fost concepută ca o structură cu
personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de
criminalitate organizată şi terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea
fundamentală, „Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori
constituiţi în parchete, în condiţiile legii", condiţii care au stat şi la
fundamentarea organizării şi funcţionării Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Faptul că în art. 2
alin. (1) şi art. 12 din lege s-a prevăzut o astfel de competenţă nu justifică
susţinerea că textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivă, având în vedere
şi prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora procurorii
îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor legalităţii, imparţialităţii şi
controlului ierarhic, se poate constata că dispoziţiile legale criticate nu
constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale
menţionate.
Este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea
principiului egalităţii în drepturi, deoarece acesta vizează egalitatea în
drepturi în faţa legii a cetăţenilor, şi nu a procurorilor ca reprezentanţi ai
Ministerului Public, calitate în care nu pot fi purtători de drepturi
subiective proprii. Imprejurarea că un dosar penal este instrumentat în prima
fază a procesului de un procuror din cadrul direcţiei nu este de natură să
afecteze în vreun fel egalitatea justiţiabililor în faţa legii, deoarece,
indiferent de structura căreia îi aparţine, reprezentantul Ministerului Public
are acelaşi rol constituţional în activitatea judiciară, de reprezentant al
intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum
şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
In sfârşit, nu poate fi primită nici critica
referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul
la un proces echitabil şi la dreptul la apărare, deoarece prevederile legale
contestate nu împiedică în niciun fel persoana interesată de a se apăra sau de
a se adresa instanţei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.
De asemenea, faptul că legiuitorul a instituit o anumită competenţă în sarcina
Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu este de natură a afecta dispoziţiile
constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei, cauzele judecându-se după
aceleaşi reguli procedurale pentru toţi cetăţenii.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că este
inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei s-a limitat doar la enunţarea ei, fără
a arăta în mod concret care anume prevederi din Legea fundamentală sunt
afectate şi în ce constă aceasta. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă si motivate."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) şi art. 12 din Legea nr. 508/2004
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public
a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, excepţie ridicată de Stelian Buruiană în Dosarul nr. 940/84/2009,
conexat la Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind
prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru