DECIZIE Nr.
921 din 18 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 790 din 21 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006
al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde avocatul părţii Renaşterea
Creditului Românesc - S.A. - Credit Bank - prin lichidator judiciar Societatea
Comercială „BDO Conţi Insolvency" - S.R.L., lipsă fiind autorul excepţiei
şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părţii
prezente depune note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 11.097/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493
alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan George
Istrate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin posibilităţile pe care le creează
textul de lege criticat se ajunge la suprimarea dreptului de proprietate al
coproprietarului care nu este debitor, încălcându-se astfel dispoziţiile art.
44 din Constituţie. Aplicarea textului criticat determină o restrângere a
exerciţiului dreptului de proprietate şi a atributelor acestuia în condiţii
nejustificate de dispoziţiile art. 53 din Constituţie. De asemenea, se susţine
că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 47 şi 49 din Legea
fundamentală.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
existenţa proprietăţii comune asupra bunurilor urmăribile poate constitui un
impediment temporar în realizarea executării silite, avându-se în vedere
principiul potrivit căruia numai bunurile mobile şi imobile ale debitorului pot
forma obiectul executării silite. Prin urmare, dacă un bun aparţine mai multor
persoane, creditorul se poate îndrepta numai împotriva debitorului său, iar nu
şi împotriva celorlalţi proprietari care nu sunt datori faţă de acesta.
Urmărirea nu se poate realiza însă înainte de împărţirea bunurilor comune.
Legitimarea procesuală a creditorului de a cere împărţeala în vederea
executării silite a bunurilor ce aparţin exclusiv debitorului urmărit nu poate
constitui o încălcare a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, reprezintă o
veritabilă garanţie a dreptului de proprietate în sensul art. 44 din
Constituţie. în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47, 49 şi 53 din
Constituţie, se apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu conţine dispoziţii care prin natura lor să
afecteze dreptul persoanei de a dobândi o proprietate, de a se folosi şi de a
dispune liber de proprietatea sa. Stabilirea cadrului juridic privind
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină
în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept, este de competenţa legiuitorului, care poate institui
limite rezonabile în scopul valorificării acestuia, ca drept subiectiv garantat.
De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu consacră un caz de restrângere al exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi fundamentale în sensul art. 53 din Legea
fundamentală. In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47 şi 49 din
Constituţie, se apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu
următorul cuprins: „Creditorii personali ai unui
debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor
putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună,
ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 referitoare
la nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a
tinerilor şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 527 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 18 ianuarie 2005, a statuat că departe de a contraveni
textelor constituţionale ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate,
reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărţeala pe
care o instituie, ca o condiţie prealabilă imperativă a realizării creanţei
faţă de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protecţie a dreptului
celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţă de creditorul
urmăritor. Aşa fiind, susţinerea autorilor excepţiei, potrivit căreia s-ar
aduce astfel atingere dreptului de proprietate, nu poate fi primită, întrucât,
în condiţiile în care patrimoniul debitorului face obiectul dreptului de gaj
general al creditorilor săi (art. 1.718 din Codul civil), ar fi de neconceput
ca deţinerea în coproprietate a unui bun, a mai multor sau chiar a tuturor
bunurilor din acest patrimoniu să fie convertită într-un fine de neurmărire a
respectivelor bunuri. Nu se poate susţine, deci, decât dintr-o optică deformată
şi fără suport că astfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, de vreme
ce acesta aparţine unui debitor rău-platnic, care nu înţelege să-şi execute voluntar
obligaţia asumată constituită într-o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Raţiunile care
au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în
prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile
art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu
prevederile constituţionale ale art. 44, inclusiv cu cele ale art. 53, deoarece
acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior,
nu s-a constatat.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47 şi
49 din Legea fundamentală, se constată că acestea nu au incidenţă în cauza de
faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Judecătoriei
Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu