DECIZIE Nr.
107 din 14 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 192 alin. 1 si art. 220 alin. 1 din
Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 193 din 13 martie 2008
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 din Codul
penal, excepţie invocată de Elena Preda în Dosarul nr. 7.769/299/2007 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal este prezent reprezentantul autoarei excepţiei, avocat Angelo Adrian Miu, lipsind cealaltă parte,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Partea Yamak Ziad a depus la dosarul cauzei concluzii
scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Având cuvântul, avocatul
autoarei excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa
cum a fost formulată. Arată
că textele criticate ridică o serie de probleme de aplicare, în sensul că unele
instanţe de judecată au ajuns la concluzia că acestea protejează şi un chiriaş
de rea-credinţă. Aceste interpretări sunt determinate de faptul că textele nu conţin
sintagma „cu drept" sau „cu titlu", ceea ce determină
neconstituţionalitatea lor.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate arătând că obiecţiunile autoarei sunt
formulate din perspectiva aplicării şi a caracterului incomplet al normelor
criticate. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această
materie, apreciindu-se că se impune menţinerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.769/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 192 alin. 1 şi art. 220 din Codul penal, excepţia invocată de Elena
Preda în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate „reprezintă o
reminiscenţă a unei perioade revolute, de tristă amintire, în care dreptul de
proprietate privată era, în cel mai bun caz, tolerat", fiind formulate în
aşa fel încât „să îl protejeze pe cel care foloseşte unul din bunurile
menţionate în articolele citate, indiferent dacă este sau nu titularul legal al
unui drept de uz sau uzufruct asupra acestuia". Astfel, din textele de
lege criticate lipseşte menţiunea „că persoana care are «folosinţa» sau
«posesia» unui asemenea bun să o aibă «cu drept»". Consecinţa acestei
formulări este, în opinia autoarei excepţiei, aceea că „o persoană care are
folosinţa (art. 192 din Codul penal) sau posesia (art. 220 din Codul penal)
unui asemenea bun se bucură de o protecţie legală sporită faţă de titularul
dreptului de proprietate, fiind, deci, [...] mai proprietar decât adevăratul
proprietar".
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că, în cazul ambelor
texte de lege criticate, o cerinţă esenţială a elementului material al
infracţiunilor pe care acestea le reglementează este ca pătrunderea în
locuinţă, respectiv ocuparea unui imobil să se facă „fără drept". Aşa
fiind, legea penală nu sancţionează acţiunile respective atunci când sunt
întreprinse „cu drept" şi, prin urmare, nu se aduce atingere garantării
dreptului de proprietate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se face referire şi
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Cu privire la obiectul excepţiei, se constată că, deşi,
prin încheierea instanţei de judecată, Curtea a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 din Codul
penal, din examinarea susţinerilor autoarei Elena Preda se constată că aceasta
critică, în ceea ce priveşte art. 220 din Codul penal, numai alin. 1 al acestui
articol. Aşa fiind, Curtea urmează a se pronunţa asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 alin. 1 din
Codul penal, texte care au următorul cuprins:
- Art. 192 alin. 1: „Pătrunderea
fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte,
sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 4 ani.";
-Art. 220 alin. 1: „Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în
posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă
primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."
Se susţine că aceste prevederi legale încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (2) privind
garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi art. 220 alin. 1 din Codul
penal sunt criticate din perspectiva caracterului incomplet al acestora, precum
şi a modului de interpretare şi aplicare de către instanţele de judecată.
Astfel, în opinia autoarei excepţiei, actuala formulare a textelor de lege
criticate, care nu cuprinde menţiunea că persoana care are „folosinţa" sau
„posesia" unui bun să o aibă „cu drept", determină interpretări în
sensul că aceste prevederi legale ar proteja şi un chiriaş de rea-credinţă,
ceea ce este în contradicţie cu normele constituţionale invocate.
Asemenea critici, vizând, în realitate, completarea
dispoziţiilor legale, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 alin. 1 din
Codul penal, excepţie invocată de Elena Preda în Dosarul nr. 7.769/299/2007 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta