DECIZIE Nr.
921 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Zamfir Brânduşe în
Dosarul nr. 1.487/84/2009 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.487/84/2009, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24
alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Excepţia
a fost ridicată de Zamfir Brânduşe cu prilejul soluţionării unei acţiuni în
constatare a nulităţii absolute a actului adiţional la contractul colectiv de
muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat,
care prevede posibilitatea părţii interesate de a cere instanţei de judecată să
constate nulitatea clauzelor contractului colectiv de muncă, este contrar
dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie.
In acest sens, arată că, interpretând dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea
nr. 130/1996, instanţa de judecată a respins acţiunea în constatarea nulităţii
contractului colectiv de muncă formulată de un salariat, considerând că nu are
calitate procesuală activă, această calitate aparţinând numai părţilor
semnatare ale contractului, respectiv patronatul şi sindicatele.
Tribunalul Sălaj - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că părţile contractului colectiv de muncă sunt salariaţii,
reprezentaţi prin organizaţia de sindicat, şi patronatul. Art. 21 alin. (1) şi
(2) din Constituţie se referă la dreptul oricărei persoane de a se adresa
justiţiei, drept care nu poate fi îngrădit de nicio lege. In concluzie, arată
că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 nu este neconstituţional, pentru că
salariaţii au dreptul de a sesiza sindicatul referitor la orice probleme ce au
legătură cu drepturile şi interesele lor profesionale, sindicatul fiind parte în
contractul colectiv de muncă, astfel că poate fi remediată orice deficienţă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind
contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispoziţii potrivit cărora „Nulitatea
clauzelor contractuale se constată de către instanţa judecătorească competentă,
la cererea părţii interesate".
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie care consacră
accesul liber la justiţie
Examinând excepţia, Curtea constată că, potrivit
dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 130/1996, „Părţile contractului colectiv
de muncă sunt patronul şi salariaţii...". In negocierea contractului
colectiv de muncă, sindicatul are doar rolul de reprezentant al salariaţilor,
aşa cum reiese din acelaşi articol de lege.
In aceste condiţii, Curtea reţine că aspectele invocate
de autorul excepţiei în susţinerea acesteia ţin, în realitate, de modul de
interpretare a legii, dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996
neinterzicând salariaţilor, în calitate de părţi ale contractului colectiv de
muncă, să sesizeze instanţa de judecată în vederea constatării nulităţii clauzelor
acestui contract.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă, excepţie ridicată de Zamfir Brânduşe în Dosarul nr.
1.487/84/2009 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea