DECIZIE   Nr. 91 din  4 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 196 din 26 martie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Aurelia Popa             - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, exceptie ridicata de Vasile Sterpu in Dosarul nr. 1.581/2002 al Judecatoriei Ramnicu Sarat, judetul Buzau.
    La apelul nominal se prezinta partea Mitica Hinta, personal si asistat de avocat, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul partii prezente pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 41 din Constitutie referitoare la ocrotirea proprietatii private, intrucat textele de lege criticate consacra protectia constructorului de buna-credinta in raporturile cu proprietarul terenului pe care s-a ridicat o constructie.
    Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca fiind constitutional, art. 494 din Codul civil reglementand drepturile si obligatiile corelative nascute in considerarea bunei-credinte a constructorului. Prin recunoasterea dreptului acestuia la despagubiri nu se aduce atingere dreptului de proprietate, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 iulie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.581/2002, Judecatoria Ramnicu Sarat, judetul Buzau, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, exceptie ridicata de Vasile Sterpu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (3) din Constitutie, intrucat prin mentinerea plantatiilor, cladirilor sau lucrarilor facute de catre o persoana de buna-credinta se aduce atingere prerogativelor esentiale ale dreptului de proprietate asupra fondului, ceea ce ar echivala cu o expropriere pentru cauza de utilitate privata.
    Judecatoria Ramnicu Sarat, exprimandu-si punctul de vedere, considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se apreciaza ca in speta nu este vorba despre o situatie ce ar echivala cu o expropriere in interes privat, ci numai despre posibilitatea proprietarului terenului de a-l despagubi intr-o anumita forma pe cel care, cu buna-credinta, a construit pe terenul sau.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil promoveaza, prin lege, efectele bunei-credinte in raporturile juridice, prin recunoasterea dreptului constructorului de buna-credinta la despagubiri reprezentand valoarea materialelor si a muncii folosite la ridicarea constructiei sau sporirea valorii fondului. Se mai arata ca, potrivit art. 15 alin. (1) din Constitutie, cetatenii au drepturile, libertatile si obligatiile prevazute de lege, continutul si limitele dreptului de proprietate fiind, de asemenea, stabilite de lege, conform art. 41 alin. (1) din Legea fundamentala, iar exercitarea drepturilor si libertatilor trebuie sa se faca cu buna-credinta, fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti.
    In concluzie, exceptia de neconstitutionalitate este considerata ca fiind neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (3), intrucat nu poate fi pusa in discutie exproprierea pentru cauza de utilitate privata, cu lezarea atributelor proprietatii, art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil reglementand situatia speciala a constructorului de buna-credinta care are dreptul la despagubiri din partea proprietarului fondului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 494 alin. 3 teza finala: "Cu toate acestea, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (3) si art. 150 alin. (1), conform carora:
    - Art. 41 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.";
    - Art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat este cuprins in capitolul din Codul civil referitor la "dreptul de accesiune asupra celor unite si incorporate cu lucrul". Astfel, conform dispozitiilor Codului civil, accesiunea reprezinta un mod de dobandire a proprietatii si consta in incorporarea materiala a unui lucru mai putin important intr-un lucru mai important, proprietarul celui din urma devenind proprietarul bunului incorporat, in ipoteza in care bunurile au apartinut unor persoane diferite. Accesiunea se fundamenteaza pe principiul de drept "accessorium sequitur principale", in considerarea caruia proprietatea unui lucru principal o atrage pe aceea a unui lucru accesoriu.
    Articolul 494 alin. 3 teza finala din Codul civil este aplicabil in cazul accesiunii imobiliare artificiale, atunci cand o terta persoana realizeaza pe terenul altcuiva plantatii, constructii sau alte lucrari, folosind propriile materiale. In aceasta situatie proprietarul fondului pe care se afla constructiile sau plantatiile facute de altul datoreaza despagubiri celui care a construit sau a plantat. Atunci cand constructorul este de buna-credinta, avand convingerea eronata ca acel teren este proprietatea sa, in mod obligatoriu, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei, cu obligatia de a-l despagubi pe constructor, fara a putea cere insa daramarea sau ridicarea lucrarilor efectuate. Textul de lege criticat stabileste intinderea obligatiei de despagubire, oferind posibilitatea proprietarului terenului de a opta intre plata contravalorii materialelor si a pretului muncii, pe de o parte, sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobandit de teren, pe de alta parte.
    Departe de a constitui o incalcare a dreptului de proprietate, asa cum considera autorul exceptiei, textul de lege dedus controlului este in concordanta cu definitia data proprietatii de art. 480 din Codul civil, care prevede ca "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege", si ofera o solutie rezonabila conflictului de interese legitime dintre proprietarul fondului si constructorul de buna-credinta pe terenul acestuia. Este adevarat ca, avand a alege intre cele doua posibilitati de despagubire, fara a putea pretinde constructorului de buna-credinta ridicarea lucrarii, proprietarul terenului sufera o restrangere a prerogativei de dispozitie asupra bunului sau, insa aceasta restrangere opereaza in conditiile legii, in considerarea pozitiei subiective a constructorului - buna-credinta -, cu respectarea prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) teza finala, conform carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    Prin urmare, intrucat titularul dreptului de proprietate asupra terenului isi pastreaza in continuare titlul si, prin accesiune, devine proprietar al plantatiilor, constructiilor sau al altor lucrari efectuate de un constructor de buna-credinta, nu poate fi pusa in discutie exproprierea, astfel incat prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei nu au legatura cu cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, exceptie ridicata de Vasile Sterpu in Dosarul nr. 1.581/2002 al Judecatoriei Ramnicu Sarat, judetul Buzau.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu