Decizia Nr.904 din 05.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282¹ alin. 1 şi art. 305, raportate la art. 304¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teodor Dorojincă, Elena Zorilă, Paul Dorojincă şi Gheorghiţă Dorojincă în Dosarul nr. 11.965/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.167D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.965/245/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282¹ alin. 1 şi art. 305, raportate la art. 304¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teodor Dorojincă, Elena Zorilă, Paul Dorojincă şi Gheorghiţă Dorojincă într-o cauză, aflată în recurs, având ca obiect o revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât limitează în mod nepermis administrarea probatoriului pe parcursul procesului civil. Or, în cauzele care nu sunt supuse apelului, probele ce pot fi administrate în calea de atac a recursului sunt doar înscrisurile, astfel încât nu se poate vorbi de o analizare a cauzei sub toate aspectele, erorile comise în administrarea probatoriului de către instanţa de fond nemaiputând fi complinite în singura cale de atac prevăzută de lege, ceea ce este de natură a genera, în opinia autorului excepţiei, abuzuri de drept.Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282¹ alin. 1 şi art. 305, raportate la art. 304¹ din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut:

– Art. 282¹ alin. 1: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.“;

– Art. 305: „În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.“;

– Art. 304¹: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privată şi în art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ulterior sesizării Curţii, prevederile art. 282¹ alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi au în prezent următorul conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.“ Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282¹ din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că „instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine [...] prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282¹ din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă“. Prevederile art. 304¹ din Codul de procedură civilă au fost, de asemenea, supuse controlului de constituţionalitate. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 1.643 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2010, Curtea a statuat că „recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei“. Referitor la constituţionalitatea prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în mai multe cauze cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 1.409 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, şi prin Decizia nr. 542 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a reţinut că, potrivit art. 304¹ din Codul de procedură civilă, „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele“. De asemenea, Curtea a reţinut că „reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale ale justiţiabililor“. De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară dreptului la un proces echitabil, atât timp cât asigură accesul tuturor părţilor la utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge , ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282¹ alin. 1 şi art. 305, raportate la art. 304¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teodor Dorojincă, Elena Zorilă, Paul Dorojincă şi Gheorghiţă Dorojincă în Dosarul nr. 11.965/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu