DECIZIE Nr. 9 din 14 ianuarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin.
(1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum si
ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile
ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 13 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind
impozitul pe profit, precum si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997
privind controlul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Ascon" - S.R.L. din Galati in Dosarul nr. 1.061/2002 al Curtii de
Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, apreciind ca instituirea de catre
legiuitor a unor reguli speciale de prescriptie nu echivaleaza cu incalcarea
vreunei dispozitii constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 august 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.061/2002,
Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind
impozitul pe profit, precum si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997
privind controlul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Ascon" - S.R.L. intr-o cauza administrativa.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile criticate instituie o discriminare favorabila proprietatii
statului in raport cu proprietatea privata apartinand celorlalte subiecte de
drepturi, deoarece prevad un termen de prescriptie de 5 ani pentru creantele
bugetare, pe cand prin Decretul nr. 167/1958 se instituie un termen general de
prescriptie de 3 ani. Prin aceste dispozitii se incalca si regimul proprietatii
private, care este ocrotita de lege in mod egal, indiferent de titular. De
asemenea, autorul exceptiei invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, care,
prin Decizia nr. 72/1994, a stabilit ca diferentierea, prin Decretul nr.
167/1958, a termenelor de prescriptie in functie de titularii de drepturi este
neconstitutionala, contravenind dispozitiilor art. 41 alin. (2) din
Constitutie, care prevad ca proprietatea privata este ocrotita de lege in mod
egal, indiferent de titular.
Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ
apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece, obligatia bugetara fiind
distincta de obligatia civila, regimul lor juridic este, de asemenea, diferit,
iar termenul de prescriptie in materie fiscala presupune existenta unui raport
juridic specific dreptului fiscal si nu poate fi supus normelor privitoare la
prescriptia extinctiva ce decurge din raporturi juridice civile sau comerciale.
Totodata, prescriptia reglementata in materie fiscala priveste dreptul statului
de a executa silit creantele bugetare, in timp ce prescriptia reglementata de
Decretul nr. 167/1958 priveste dreptul la actiune.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat, potrivit art. 53 alin. (1)
din Constitutie, impozitele si taxele reprezinta o obligatie la cheltuielile
publice, constituindu-se in obligatie bugetara distincta de obligatia civila,
iar regimul lor juridic se impune a fi diferit.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 este neintemeiata, deoarece
obligatiile bugetare se situeaza in sfera interesului public si, pe cale de
consecinta, termenul special de prescriptie pentru realizarea creantelor
bugetare este avut in vedere tocmai pentru atingerea scopului interesului
public. Totodata, arata ca, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie,
continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, in
cazul de fata, de Ordonanta Guvernului nr. 70/1997, iar, potrivit art. 134 din
Constitutie, statul este obligat sa asigure activitatea economica, financiara
si valutara. Cu privire la dispozitiile art. 26 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 70/1994, Guvernul arata ca acestea au fost abrogate in mod
expres, incepand cu data de 1 iulie 2002, prin Legea nr. 414/2002 privind
impozitul pe profit.
Avocatul Poporului considera exceptia de neconstitutionalitate
neintemeiata, deoarece instituirea unui termen de prescriptie de 5 ani in
materie fiscala, mai mare decat termenul de 3 ani ce reprezinta regula de drept
comun, potrivit Decretului nr. 167/1958, nu contravine dispozitiilor
constitutionale, cu atat mai mult cu cat, potrivit art. 134 alin. (2) din
Constitutie, statul poate sa ia anumite masuri pentru asigurarea surselor sale
bugetare. In ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 72/1994,
precizeaza ca aceasta se refera la art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 si
nu la termenul de prescriptie din domeniul fiscal, care nu poate fi supus
normelor privitoare la raporturile civile sau comerciale.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor, al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70 din 29 august 1994 privind
impozitul pe profit, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 40 din 12 martie 1997, precum si dispozitiile art. 21 din Ordonanta
Guvernului nr. 70 din 28 august 1997 privind controlul fiscal (publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997), aprobata
cu modificari prin Legea nr. 64/1999 (publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 168 din 21 aprilie 1999), astfel cum au fost modificate
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, avand urmatorul
continut:
- Art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994: "Termenul de
prescriptie pentru stabilirea impozitelor prevazute de prezenta ordonanta este
de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de
impunere.";
- Art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997: "Dreptul organelor de
control fiscal sau, dupa caz, al serviciilor de specialitate ale autoritatilor
administratiei publice locale de a stabili diferente de impozite si majorari de
intarziere pentru neplata in termen a acestora, precum si de a constata
contraventii si a aplica amenzi si penalitati pentru faptele ale caror
constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor de
control fiscal sau, dupa caz, a serviciilor de specialitate ale autoritatilor
administratiei publice locale, pentru o perioada impozabila, se prescrie dupa
cum urmeaza:
a) in termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a
declaratiei pentru perioada respectiva;
b) in termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plata a
impozitului, in cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei;
c) in termen de 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil, a
impozitului stabilit de organele fiscale sau, dupa caz, de serviciile de
specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in conditiile
prevazute de lege."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia
apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele
prevederi constitutionale:
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal
de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi
dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 135: "(1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale.
(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul
aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite
in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei
economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de
lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele
pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot
fi concesionate ori inchiriate.
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26
alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, Curtea constata ca aceasta a
fost abrogata in mod expres prin art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 414
din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, care a intrat in vigoare la
data de 1 iulie 2002, dispozitiile criticate nefiind preluate in noua
reglementare a impozitului pe profit.
Avand in vedere ca aceste dispozitii au fost abrogate anterior sesizarii
Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate si ca, potrivit
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor
judecatoresti privind neconstitutionalitatea [...] unei dispozitii dintr-o lege
sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]", Curtea urmeaza sa respinga
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, ca fiind inadmisibila.
II. Cu privire la dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr.
70/1997, Curtea constata ca acestea instituie, pentru anumite creante bugetare,
un termen de prescriptie de 5 ani, ceea ce, in opinia autorului exceptiei, ar
contraveni protectiei proprietatii private, consacrata de prevederile
constitutionale ale art. 41 alin. (2).
Curtea retine ca, spre deosebire de creantele civile si comerciale, care
izvorasc din raporturi de drept privat, creantele bugetare isi au sorgintea in
raporturi de drept public, si anume in raportul stabilit intre stat si
cetateni, in virtutea caruia, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din
Constitutie, "Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin
taxe, la cheltuielile publice".
Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din
Constitutie, statul are obligatia sa asigure protejarea intereselor nationale
in activitatea economica, financiara si valutara. Astfel, reglementarea prin
dispozitiile legale criticate a unui termen de prescriptie de 5 ani, in materie
fiscala, mai lung decat termenul general de prescriptie de 3 ani, stabilit de
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, nu constituie o
masura discriminatorie de aparare a proprietatii private a statului in raport
cu proprietatea privata a altor titulari, ci o masura de aparare a interesului
public, in deplina concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin.
(2) si ale art. 135 referitoare la protectia proprietatii private.
In ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 72/1994 (publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 284 din 6 octombrie 1994),
invocata de catre autorul exceptiei in sustinerea acesteia, Curtea constata ca
aceasta este irelevanta in cauza de fata, intrucat se refera la
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Fata de cele mai sus aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si
ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit.
A.c), ale art. 23 si ale art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind
impozitul pe profit, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Ascon" - S.R.L. din Galati in Dosarul nr. 1.061/2002 al Curtii de
Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
2. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobata
cu modificari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile
ulterioare, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 ianuarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiva