DECIZIE Nr.
898 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art.77 alin. (3) lit. b), art. 81 alin.
(1) si art. 82 alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 699 din 14 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79 alin.
(1) şi art. 80 alin. (3) lit. b)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wu
Fuji în Dosarul nr. 6.831/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, însoţit
de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa
părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea
acesteia.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.831/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79
alin. (1) şi art. 80 alin. (3) lit. b)" din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Wu Fuji într-o cauză având ca obiect
anularea deciziei prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus revocarea
dreptului de şedere pe teritoriul României şi returnarea acestuia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate „limitează
excesiv şi discriminatoriu" dreptul de proprietate al cetăţenilor străini
cărora li s-a revocat dreptul de şedere în România ca urmare a nerespectării
reglementărilor privind angajarea în muncă a străinilor, „în condiţiile în care
această presupusă încălcare a legii nu a fost dovedită dincolo de orice
dubiu". Se mai arată că textele de lege ce formează obiect al excepţiei nu
sunt suficient de accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de
arbitrariu.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, legiuitorul fiind competent
să fixeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 75 alin. (3)
lit. b), art. 79 alin. (1) şi art. 80 alin. (3) lit. b)" din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 56/2007
(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din
26 martie 2007) şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007
(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din
26 iunie 2007).
In temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin
reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 421
din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art.
77 alin. (3) lit. b), art. 81 alin. (1) şi art. 82 alin. (3) lit. b), care au
următoarea redactare:
- Art. 77 alin. (3) lit. b): „(3) Oficiul Român pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată,
dreptul de şedere temporară atunci când: [...]
b) se constată că străinul a încălcat reglementările
privind frontiera de stat sau pe cele referitoare la angajarea în muncă a
străinilor;";
- Art. 81 alin. (1):
„Impotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul
României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de şedere a fost anulat sau
revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere
temporară, a acelora cărora Ie-a încetat dreptul de şedere permanentă, precum
şi a foştilor solicitanţi de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune
măsura returnării de pe teritoriul
României."
- Art. 82 alin. (3) lit.
b): „(3) Decizia de returnare dă posibilitatea
străinului să părăsească ţara neînsoţit, astfel: [...]
b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia
i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporară ori i-a fost refuzată
prelungirea acestui drept;".
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi
celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează
dreptul de proprietate privată. De asemenea, autorul excepţiei mai invocă şi
dispoziţiile art. 14 din convenţia amintită şi pe cele ale art.1 din Protocolul
nr.12 adiţional la aceeaşi convenţie, ambele referitoare la interzicerea
discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate reţine criticile formulate de autorul acesteia referitoare
la încălcarea dreptului de proprietate şi a principiului nediscriminării.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 se
adresează exclusiv străinilor, astfel că nu se poate susţine existenţa unui
regim juridic discriminatoriu al acestora faţă de cel aplicabil cetăţenilor
români.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că
textele de lege examinate nu conţin norme care să pună în discuţie acest drept
şi, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate
cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu au incidenţă în cauză.
Susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora, ca urmare a deciziei de
returnare, „este pus în situaţia de a înregistra pierderi financiare care ar
duce la falimentarea societăţii comerciale al cărui proprietar este, ceea ce
aduce gravă vătămare dreptului de proprietate", reprezintă aspecte de
fapt, asupra cărora urmează să se pronunţe instanţa care judecă fondul
litigiului, întrucât nu pot face obiectul controlului exercitat de Curtea
Constituţională.
In fine, Curtea constată că nu sunt întemeiate nici
criticile referitoare la lipsa de accesibilitate şi precizie a textelor de lege
criticate, întrucât, prin conţinutul lor normativ, acestea sunt suficient de
clare şi precise încât destinatarul normelor juridice să îşi poată adapta
comportamentul condiţiilor cerut de lege şi să înţeleagă consecinţele
nerespectării ei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 77 alin. (3) lit. b), art. 81 alin. (1) şi art. 82 alin. (3)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Wu Fuji în Dosarul nr. 6.831/2/2007
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi