DECIZIE   Nr. 896 din 16 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 713 din 21 octombrie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Simona Ricu                           - procuror

Claudia Miu                            - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Dan Constantin Popescu în Dosarul nr. 2.650/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Prim-magistratul-asistent referă asupra cererii, existente în dosarul cauzei, de acordare a unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, formulată de autorul excepţiei Dan Constantin Popescu.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea nu este temeinic motivată, faţă de care Curtea o respinge.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 20 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.650/91/2007, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Dan Constantin Popescu într-o cauză având ca obiect o acţiune în revendicare a unui imobil.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia sunt contrare dispoziţiilor art. 21 şi 44 din Constituţie, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece din aceste texte rezultă că dreptul de proprietate este ocrotit şi garantat de lege şi că restricţionarea redobândirii dreptului de proprietate reprezintă o atingere a dreptului de proprietate şi a dreptului de acces la justiţie.

Tribunalul Vrancea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care au următorul cuprins: „(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foşti proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie."

Textul criticat contravine, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi celor cuprinse la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la art. 6 paragraful 1 din aceeaşi Convenţie şi la art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Curtea reţine că, prin dispoziţiile alin. (2) al art. 6 din legea criticată, se stabileşte că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale cu caracter reparatoriu, iar, în aceste cazuri, instanţele de judecată sunt competente să stabilească valabilitatea titlurilor. Faţă de această situaţie, este neîntemeiată critica privind îngrădirea liberului acces la justiţie.

De asemenea, Curtea constată că este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că „trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate, precum şi de a stabili modul în care - prin restituire în natură, prin plata unor despăgubiri sau în orice altă modalitate - foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor beneficia de reparaţii pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".

In ceea ce priveşte contrarietatea faţă de dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 6 paragraful 1 din aceeaşi Convenţie, Curtea constată că prevederile criticate asigură dreptul persoanei de a se plânge unui tribunal în legătură cu încălcarea drepturilor sale. Prin textul criticat statul român a oferit posibilitatea celor ce şi-au pierdut proprietăţile, pe calea trecerii acestora în proprietatea statului, de a şi-o recupera prin exercitarea dreptului la reconstituirea proprietăţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Dan Constantin Popescu în Dosarul nr. 2.650/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu