DECIZIE Nr.
877 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de
Dănuţ Miculescu în Dosarul nr. 8.536/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintă,
pentru Curtea de Conturi a României, consilier juridic Mihaela Duţă, cu
delegaţie depusă la dosar,
constatându-se lipsa autorului excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul Curţii de Conturi a României solicită
respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate întrucât consideră că textul de
lege criticat nu contravine art. 140 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 31 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.536/30/2007, Tribunalul
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea
nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Dănuţ Miculescu într-o cauză având ca obiect
despăgubiri civile.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este contrar art. 140 din
Constituţie, prin aceea că „nu prevede sesizarea instanţei de judecată, ci
sesizarea Colegiului jurisdicţional al Curţii". Or, autorul excepţiei
consideră că, dacă Legea nr. 94/1992 ar fi fost armonizată cu Constituţia, art.
31 alin. (2) „ar fi dat dreptul Curţii de Conturi să sesizeze instanţele de
judecată, iar aceasta ar fi avut reprezentativitate în instanţă, în sensul că
ar fi putut să stea în instanţă ca reclamantă, putând formula acţiuni împotriva
unităţilor administrative centrale sau teritoriale, sau ar fi putut reprezenta
unităţile administrativ teritoriale în calitate de reclamante păgubite în
instanţă".
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens, arată că prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr.
49/2004, „activitatea jurisdicţională, precum şi personalul Curţii de Conturi
au fost preluate de către instanţele judecătoreşti, iar potrivit art. 1 din
ordonanţă, până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate,
litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de
instanţele judecătoreşti ordinare".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, sunt
chiar în sensul art. 140 din Constituţie, ca urmare a adoptării Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 117/2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
părţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 116
din 16 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege
care are următorul cuprins: „(2) Asupra rapoartelor,
completul, astfel format, pronunţă încheieri
prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului
jurisdicţional al Curţii sau, după caz, a colegiului jurisdicţional al camerei
de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii."
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 140 referitoare la „Curtea de Conturi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Potrivit criticilor formulate,
art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 este neconstituţional întrucât „nu
prevede sesizarea instanţei de judecată, ci sesizarea Colegiului jurisdicţional
al Curţii", ceea ce contravine art. 140 alin. (1) teza finală din
Constituţie, potrivit căruia, „[...] In condiţiile legii organice, litigiile rezultate din
activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti
specializate".
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că art. 31
alin. (2) din Legea nr. 94/1992 a mai făcut obiectul controlului de
neconstituţionalitate pentru motive asemănătoare celor din prezenta cauză şi,
de asemenea, prin raportare la art. 140 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Prin Decizia nr. 137 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 251
din 16 aprilie 2007, respingând excepţia, Curtea a statuat că, „potrivit art.
140 alin. (1) teza finală din Constituţie, litigiile rezultate din activitatea
Curţii de Conturi sunt soluţionate de către instanţele judecătoreşti
specializate, iar faptul că o structură din cadrul Curţii de Conturi, denumită
complet, sesizează instanţele judecătoreşti competente a stabili răspunderea
juridică nu echivalează cu o încălcare a prevederilor constituţionale
sus-menţionate".
Cele statuate prin decizia
menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au
intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 31
alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de
Conturi, excepţie ridicată de Dănuţ Miculescu în Dosarul nr. 8.536/30/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 10 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu