DECIZIE Nr.
876 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (4) din Legea
administratiei publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 571 din 17 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (4) din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Constantin
Simirad, Constantin Adăscăliţei şi Victor Chirilă în Dosarul nr. 7.168/99/2008
al Curţii de Apel laşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
sporul pentru vechimea în muncă nu este un drept fundamental, astfel că
legiuitorul poate să dispună asupra acordării sale în funcţie de situaţiile
obiective avute în vedere.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.168/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (4) din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de
Constantin Simirad, Constantin Adăscăliţei şi Victor Chirilă cu prilejul
soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 101 alin. (4) din
Legea nr. 215/2001 sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a
cetăţenilor. In acest sens arată că potrivit prevederilor art. 16 alin. (3) din
Codul muncii, persoanele care prestează o muncă în temeiul unui contract individual
de muncă dobândesc vechime în muncă. Acordarea vechimii în muncă este prevăzută
şi de art. 101 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 pe durata mandatului
preşedintelui şi vicepreşedinţilor consiliului judeţean. In aceste condiţii,
faptul că aceştia nu beneficiază de sporul pentru vechime în muncă, ce decurge
în mod firesc din vechimea în muncă dobândită, reprezintă o discriminare a
persoanelor care ocupă aceste funcţii, în raport cu celelalte categorii
socio-profesionale care beneficiază de acest spor.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că, prin prisma
atribuţiilor şi a procedurii de lucru, preşedinţii şi vicepreşedinţii
consiliilor judeţene sunt plasaţi într-o situaţie diferită de cea a
personalului care beneficiază de spor de vechime. In domeniul salarizării
persoanelor care ocupă o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică,
statul are un drept larg de apreciere, el fiind cel care, prin organele sale,
stabileşte atât sfera de competenţă a organelor administraţiei publice centrale
şi locale, cât şi remunerarea activităţii desfăşurate la nivelul fiecărei
structuri din cadrul administraţiei publice, un rol esenţial avându-l locul şi importanţa
funcţiei în ierarhia organelor administraţiei publice.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care aminteşte
faptul că, prin Decizia nr. 207/2009, Curtea Constituţională a statuat în
sensul că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la
indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe
care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă,
le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda şi chiar
anula.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 101 alin. (4) din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cărora, „Pe durata
mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean primesc o
indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare
funcţiilor de preşedinte, respectiv de vicepreşedinte al consiliului judeţean,
care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor
care se determină în raport cu venitul salariat. Preşedintele şi
vicepreşedinţii consiliului judeţean nu beneficiază de sporul de vechime în
muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Autorii excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea
în drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorii excepţiei îşi fundamentează motivarea plecând de la o
premisă falsă, anume aceea că vechimea în muncă, ce se acordă salariaţilor
conform art. 16 alin. (3) din Codul muncii şi de care beneficiază şi
preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, se confundă cu dreptul la
sporul pentru vechimea în muncă. Or, potrivit prevederilor din
Codul muncii mai sus amintite, vechimea în muncă
reprezintă perioada în care o persoană a prestat munca în temeiul unui contract
individual de muncă. De asemenea, atât Codul muncii, cât şi alte legi stabilesc
şi alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă.
Deţinerea unei anumite vechimi în muncă deschide
posibilitatea obţinerii anumitor drepturi specifice raporturilor de muncă, aşa
cum este dreptul de a ocupa anumite funcţii ori dreptul de a fi avansat. De
asemenea, vechimea în muncă, acordată potrivit dispoziţiilor legale, este avută
în vedere şi la acordarea unor drepturi băneşti, aşa cum este sporul pentru
vechimea în muncă. Cele două noţiuni, însă, nu se confundă.
In ceea ce priveşte faptul că anumite categorii de
salariaţi beneficiază de sporul de vechime în muncă, în timp ce pentru alte
categorii socio-profesionale un asemenea spor nu este acordat, Curtea apreciază
că sunt relevante cele statuate prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care
s-a arătat că „sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi
altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale
suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de
Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru
demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a
legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii.
Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la
indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe
care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se
acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau
chiar anula".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 101 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001, excepţie ridicată de Constantin Simirad, Constantin Adăscăliţei şi
Victor Chirilă în Dosarul nr. 7.168/99/2008 al Curţii de Apel laşi - Secţia
litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea