DECIZIE Nr.
870 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin.
(1) si art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 110/2005 privind
vanzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale,
cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor in care se desfasoara
activitati conexe actului medical
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 701 din 17 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin.
(1) şi art. 8 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vanzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor
administrativ-teritbriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a
spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, excepţie
ridicată de Consiliul Local al Comunei Bogdănesti, judeţul Bacău, în Dosarul
nr. 1.880/110/2006 (număr în format vechi 3.600/2006) al Tribunalului Bacău -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de paratul Consiliul Local al Comunei Solonţ,
judeţul Bacău, în Dosarul nr. 150/110/2005 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007, fiind consemnate fn încheierea
de la acea dată, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronunţarea pentru data de
2 octombrie 2007 şi apoi pentru data de 9 octombrie
2007.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din'7 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.880/110/2006 (număr în format vechi 3.600/2006), Tribunalul
Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1,
art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 110/2005 privind vanzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a
spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Bogdănesti, judeţul
Bacău, în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 30 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 150/110/2005, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi
art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vanzarea spaţiilor proprietate
privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de
cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi
conexe actului medical, excepţie ridicată de
Consiliul Local alComunei Solonţ, judeţul Bacău, în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele doua dosare conexate, se susţine, în esenţă,
că instituirea, prin textele legale criticate, a obligativităţii vanzării spaţiilor proprietatea statului sau
a unităţilor administrativ-teritoriale în care funcţionează unităţi medicale contravine
protecţiei constituţionale a dreptului de proprietate privată, principiului
autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice; aceasta cu atat mai mult cu cat vanzarea are loc fără o
negociere directă şi fără licitaţie publică, la un preţ impus de legiuitor.
Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece scopul urmărit de legiuitor a fost acela de finalizare a procesului de
reformă în domeniul asistenţei medicale ambulatorii, cu reducerea costurilor
asistenţei medicale acordate în spital şi reducerea deficitului bugetar al
sistemului sanitar.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătand că textele de lege criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziiie procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 8
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vanzarea spaţiilor proprietate privată a
statului sau a unităţiior administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete
medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului
medical, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006, potrivit cărora:
- Art. 1: „(1) Prezenta
ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic pentru vanzarea spaţiilor proprietate privată
a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în care, la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionează unităţi medicale
înfiinţate şi organizate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind
organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară
activităţi conexe actului medical, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică
pentru serviciile publice conexe actului medical, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 598/2001, a spaţiilor organizate ca centre de diagnostic şi tratament
sau centre medicale cu personalitate juridică, precum şi a spaţiilor cu
destinaţie pentru activităţi medicale sau activităţi conexe actului medical, neutilizate.
(2) In sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin
spaţiu medical se înţelege spaţiul în care se desfăşoară efectiv activitate
medicală şi activitate medicală conexă, precum şi cota indiviză corespunzătoare
din spaţiul comun.
(3) Prevederile alin.
(1) se aplică şi spaţiilor medicale ale ministerelor cu reţea sanitară proprie,
cu acordul ministerelor de resort.";
- Art. 4 alin. (1): „(1) In termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a legii de
aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, consiliile judeţene sau consiliile
locale, după caz, aprobă prin hotărare lista spaţiilor din proprietatea privată a acestora ori din
proprietatea privată a statului şi care se află în administrarea lor, ce
urmează să fie vandute potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
Listele astfel aprobate vor fi afişate în mod obligatoriu la sediul consiliului
local/judeţean şi publicate pe site-ul consiliului judeţean.";
- Art. 5 alin. (1): „(l)Prefecţii vor veghea ca hotărarea prevăzută la art. 4 să cuprindă toate spaţiile medicale care
cad sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă. In acest scop hotărarile consiliilor locale şi ale
consiliilor judeţene vor fi comunicate prefecţilor în termen de cel mult 10
zile de la adoptare şi vor fi afişate la sediul primăriei, respectiv al
consiliului judeţean. Prefectul va cere completarea sau modificarea listei,
dacă este cazul, iar în situaţia în care se refuză solicitarea prefectului,
acesta se va putea adresa instanţei de contencios administrativ.";
- Art. 8: „(1)Preţul de vanzare al spaţiului medical se
stabileşte diferenţiat, pe categorii de localităţi, conform Legii nr. 351/2001
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea a IV-a «Reţeaua de
localităţi», cu modificările ulterioare, prin stabilirea de preţuri maximale,
după cum urmează:
a) pentru localităţile de gradul 0, municipiul
Bucureşti, 70 euro/m2;
b) pentru localităţile de rangul I, 50 euro/m2;
c) pentru localităţile de rangul II, 40 euro/m2;
d) pentru localităţile de rangul III, 30 euro/m2;
e) pentru localităţile de rangul IV, 20 euro/m2;
f) pentru localităţile de rangul V, 15 euro/m2.
(2) Preţurile stabilite conform prevederilor alin.
(1) sunt diminuate de către comisie cu cate 10%, dacă:
a) clădirea este mai veche de 30 de ani;
b) spaţiul este situat într-o localitate cu deficit
de medici." Autorii excepţiei invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întai privind garantarea dreptului de proprietate, în art. 44 alin. (2)
privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent
de titular, în art. 44 alin. (3) privind exproprierea, în art. 44 alin. (6)
privind despăgubirile ce se cuvin proprietarului în cazul exproprierii, în art.
120 alin. (1) care consacră principiile descentralizării, autonomiei locale şi
deconcentrării serviciilor publice şi în art. 136 alin. (2) privind garantarea
şi ocrotirea proprietăţii publice.
Examinand excepţia de
neconstitutionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 110/2005, aceasta stabileşte cadrul juridic pentru vanzarea spaţiilor proprietate privată a
statului sau a unităţilor administrativ-teritbriale care au destinaţia de
cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi
conexe actului medical, a spaţiilor organizate ca centre de diagnostic şi
tratament sau centre medicale cu personalitate juridică, către medicii, medicii
dentişti, dentiştii, biologii, biochimistii, fizicienii, tehnicienii dentari şi
celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfăşoară activităţi
conexe actului medical şi care deţin în mod legal spaţiul respectiv, precum şi
către persoanele juridice/instituţiile de învăţămant superior medical, care, deţinand în mod legal spaţiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea
serviciilor medicale sau desfăşoară activităţi de învăţămant superior medical.
In conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din
ordonanţa de urgenţă, consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz,
aprobă, prin hotărare, lista
spaţiilor din proprietatea privată a acestora ce urmează să fie vandute în baza dispoziţiilor ordonanţei de
urgenţă, iar potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prefecţii vor
veghea ca hotărarea să
cuprindă toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa ordonanţei de urgenţă.
Din examinarea textelor legale' mai sus menţionate,
criticate de autorii excepţiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că se
instituie obligaţia autorităţilor locale de a întocmi o listă completă a
spaţiilor cu destinaţia menţionată şi obligaţia acestora de a scoate la vanzare toate bunurile în cauză.' Prin
înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod
liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor
administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vanzarea acestora, se încalcă în mod vădit
dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei
dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate. Aşa fiind,
Curtea constată că normele ce fac obiectul excepţiei aduc atingere
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin.
(1) teza întai privind garantarea dreptului de
proprietate privată.
Curtea constată, totodată, că dispoziţiile criticate
reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile
referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie
şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că o privare de proprietate
trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică,
să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de
proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. Cu privire la
indemnizarea titularului dreptului de proprietate pentru privarea de dreptul
său, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în absenţa unei
compensaţii reparatorii, art. 1 din Protocolul nr. 1 n-ar asigura decat o protecţie iluzorie şi ineficace a
dreptului de proprietate, în totală contradicţie cu dispoziţiile Convenţiei (Cauza „James şi alţii împotriva Marii
Britanii", 1986). Privarea de proprietate
impune, aşadar, statului obligaţia de a despăgubi pe proprietar, pentru că fără
plata unei sume rezonabile, raportată la valoarea bunului, măsura constituie o
atingere excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale. Imposibilitatea de
a obţine fie şi o despăgubire parţială, dar adecvată în cadrul privării de
proprietate constituie o rupere a echilibrului dintre necesitatea protecţiei
dreptului de proprietate şi exigenţele de ordin general. In prezenta cauză,
analizand dispoziţiile art. 8
şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, care stabilesc preţul
maximal de vanzare a spaţiului
medical în mod diferenţiat, pe categorii de localităţi, iar în privinţa
terenului aferent a unui' preţ fix de 1 euro/m2 (în limita a 250 m2'), Curtea
constată că preţurile astfel determinate nu ţin seama de valoarea pe piaţă a
bunului. Disproporţia vădită dintre cele două valori conduce la calificarea
preţului ca'fiind neserios, astfel încat exigenţele impuse de normele'constituţionale şi internaţionale
menţionate nu sunt îndeplinite.
Curtea mai constată că dispoziţiile legale criticate
încalcă şi prevederile art. 34 din Constituţie privind dreptul la ocrotirea
sănătăţii. Garantand acest
drept complex, textul constituţional menţionat stabileşte obligaţia statului de
luare a măsurilor pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, ceea ce
implică şi crearea de condiţii care să asigure prestarea de servicii medicale,
inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în
care se reglementează vanzarea
spaţiilor care au destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în
care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, cu riscul schimbării, pe
viitor, a destinaţiei acestora, statul nu va mai dispune de o bază materială
care să asigure îndeplinirea obligaţiei constituţionale menţionate şi, ca
urmare, nu va mai putea garanta'dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992, Cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de
neconstitutionalitate ridicată de Consiliul Local al Comunei Bogdăneşti,
judeţul Bacău, în Dosarul nr. 1.880/110/2006 (număr în format vechi 3.600/2006)
al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de
Consiliul Local al Comunei Solonţ, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 150/110/2005
al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ, şi
constată că dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 8 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind
vanzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau
a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale,
precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical,
sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general
obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
OPINIE SEPARATĂ
Susţinem menţinerea practicii Curţii Constituţionale,
în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru
următoarele argumente:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, aşa cum
a fost modificată şi adoptată prin Legea nr. 236/2006, reglementează cadrul
juridic pentru vanzarea
spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale în care funcţionează unităţi medicale, precum şi a
spaţiilor cu destinaţie pentru activităţi medicale sau activităţi conexe
actului medical neutilizate.
Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 a
fost adoptată pentru raţiuni de politică sanitară şi medicală, fiind vorba de
spaţii care au această destinaţie şi sunt neutilizate sau folosite în alte scopuri decat cel medical.
Potrivit art. 4, consiliile judeţene sau cele locale
aprobă prin hotărare lista
spaţiilor aflate în proprietatea lor ori în proprietatea privată a statului şi
care se află în administrarea acestora.
Aşadar, stabilirea listei cu spaţiile avand destinaţia de cabinete medicale sau în
care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, ce urmează a fi vandute, este dată prin lege în competenţa
consiliilor judeţene sau a celor locale, aspect ce nu contravine dispoziţiilor
Constituţiei privind protecţia dreptului de proprietate. Este vorba de o
obligaţie de „a face" şi nu de transmiterea automată a dreptului de
proprietate. Mai mult, în art. 5 se reglementează obligaţia prefecţilor de a
veghea ca toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 110/2005 să fie trecute pe listele întocmite de consiliile
locale sau judeţene.
Dacă în privinţa dreptului de proprietate privată a
statului nu există nicio îndoială că acesta poate dispune de dreptul său, s-ar
putea invoca faptul că în privinţa proprietăţii private a unităţilor
administrativ-teritoriale legiuitorul nu poate interveni nici chiar atunci cand se pune problema interesului general sau
al unei comunităţi, în speţă stabilitatea cadrelor medicale din unităţile
administrativ-teritoriale şi ca urmare asigurarea asistenţei medicale. Acest
lucru nu poate fi susţinut, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, „conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite prin lege".
Se susţine că se încalcă dreptul de dispoziţie al
unităţilor administrativ-teritoriale. Nu se poate reţine un astfel de argument,
întrucat acestea au calitatea de vanzători, cumpărători fiind exclusiv cadre medicale, iar preţul
obţinut se face venit la bugetele locale. Se apreciază că prin ordonanţă s-a
stabilit un preţ neserios cuprins între un minim şi un maxim, dar preţurile
sunt stabilite pe categorii de localităţi, aşa cum sunt clasificate de Legea
nr. 351/2001 privind reţeaua localităţilor din Romania.
Mai mult, art. 11 din ordonanţă de urgenţă
reglementează regimul juridic al acestor bunuri. Astfel, se precizează că
spaţiile medicale cumpărate nu pot fi folosite decat pentru activităţi medicale şi/sau pentru activităţi conexe
actului medical. Spaţiile dobandite
nu pot fi înstrăinate, închiriate sau folosite de cumpărător pentru alte
activităţi decat în scopul
desfăşurării activităţilor medicale, activităţi de învăţămant superior şi/sau activităţi conexe actului medical.
Destinaţia spaţiului medical poate fi schimbată la cererea noului proprietar,
dar numai cu acordul cumulativ al Direcţiei de sănătate publică şi al
Colegiului Medicilor din Romania
sau, după caz, al consiliului judeţean sau al consiliului local şi al casei de
asigurări de sănătate. Mai mult, spaţiile dobandite pot fi înstrăinate cu schimbarea destinaţiei numai dacă
consiliul judeţean sau consiliul local, după caz, nu a optat, în scris, pentru
a redeveni proprietarul spaţiului. Este vorba de un drept de preempţiune
prevăzut de lege, aşa cum şi alte reglementări prevăd acest drept (de exemplu:
în Codul silvic, în Legea nr. 10/2001 eto). Se prevede chiar că „în cazul în
care consiliul judeţean sau consiliul local optează pentru redobandirea spaţiului, vanzarea se face la preţ iniţial, actualizat
cu indicele mediu al inflaţiei, la care se adaugă contravaloarea
îmbunătăţirilor aduse spaţiului pentru care există documente fiscale".
Ordonanţa de urgenţă prevede şi sancţiunea în cazul în care s-ar încheia acte,
altfel decat în condiţiile
arătate, şi anume nulitatea absolută, sancţiune constatată de instanţă la
solicitarea oricărei persoane fizice sau persoane juridice interesate.
Restricţii sunt prevăzute şi în art. 12 din ordonanţă.
In aceste condiţii, socotim că nu se încalcă sub nicio
formă art. 44 alin. (1) din Constituţie, iar art. 44 alin. (3) şi alin. (6) nu
au relevanţă în cauză.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor
constituţionale ale art. 120 alin. (1) referitor la principiile
descentralizării autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice din
unităţile administrativ-teritoriale, se constată că exercitarea autonomiei
locale se circumscrie principiului constituţional al respectării legilor,
prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
Asupra semnificaţiei principiului statuat prin art. 120
alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr.
136 din 3 mai 2001, că acest text constituţional se referă la principiul autonomiei
locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile
administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în
afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Aşa fiind, principiul
autonomiei locale nu exclude, ci impune obligaţia autorităţilor administraţiei
publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg
teritoriul ţării, în interesul comunităţilor locale, interese care, în acest
domeniu, al sănătăţii, nu trebuie să fie în contradicţie cu interesele
naţionale.
De asemenea, în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie
1985 şi ratificată de Romania prin Legea nr. 199/1997,
„prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor
administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii,
în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a
treburilor publice".
In concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată atat în ceea ce
priveşte invocarea art. 44 alin. (1) şi art. 120 alin. (1), dar şi a art. 34
alin. (2) din Constituţie care prevede că „statul este obligat să ia măsuri
pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice".
Judecător,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru