DECIZIE Nr.
867 din 24 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287 8 si art. 287 10 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor
de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a
contractelor de concesiune de servicii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 530 din 29 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2878 şi art. 28710 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială
Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă partea Consiliul General
al Municipiului Bucureşti -Administraţia Străzilor, reprezentată de consilierul
juridic Ilona Iovanescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii prezente, care susţine respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a criticilor formulate, invocând în acest sens jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 29.352/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2878 şi art.
28710 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea
Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că dispoziţiile legale criticate lipsesc de efect
garanţiile instituite prin art. 2877 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006, care prevăd condiţiile în care instanţa poate dispune
suspendarea unei proceduri de achiziţie publică cu consecinţa directă a
imposibilităţii autorităţii contractante de a încheia contractul de achiziţie
publică. Normele reglementate prin art. 2878 şi art. 28710
alin. (1) din ordonanţă au caracter discriminatoriu, întrucât recunosc dreptul
de a solicita suspendarea procedurii unor persoane aflate în situaţii
fundamental diferite: ofertanţii care au contestat cu bună-credinţă procedura
de atribuire, respectiv ofertanţii de rea-credinţă care au contestat în mod
abuziv o atare procedură. De asemenea, este lezat dreptul agenţilor economici
de a-şi exercita activitatea economică şi este afectat dreptul de proprietate
al ofertanţilor declaraţi câştigători ai procedurii de achiziţie publică, care,
deşi nu a fost suspendată de instanţă, nu se poate finaliza ca urmare a
aplicării dispoziţiilor criticate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu
sunt de natură a leza drepturile constituţionale ale părţilor care participă
transparent şi legal la procedurile prevăzute de lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2878 şi ale art. 28710 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, texte de lege care au
următorul conţinut:
- Art. 2878: „(1) Indiferent de decizia
instanţei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea
contractantă nu are în nicio situaţie dreptul de a încheia contractul înainte
de soluţionarea cauzei de către instanţă.
(2) In cazul în care hotărârea prin care instanţa a
soluţionat cauza este comunicată înainte de expirarea termenelor prevăzute la
art. 205 alin. (1) şi la art. 206 alin. (3), inclusiv când aceste termene
privesc cazurile prevăzute la art. 28712 alin. (1) şi la art. 28713
lit. a), autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai
după împlinirea termenelor respective.
(3) In cazul în care, în cadrul aceleiaşi proceduri
de atribuire, autoritatea contractantă achiziţionează produse, servicii sau
lucrări defalcate pe loturi, prevederile alin. (1) sunt aplicabile numai asupra
loturilor pentru care s-a formulat acţiune în justiţie.";
-Art. 28710 alin. (1): „Instanţa constată
nulitatea contractului în următoarele cazuri:
a) autoritatea contractantă a atribuit contractul
fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei
anunţ/invitaţii de participare conform prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă;
b) au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1),
art. 206 alin. (3), art. 277 alin. (3) sau ale art. 2878 alin. (1) şi (2), dacă
această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a
formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care
această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziţii în materia
achiziţiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat şansele
operatorului economic interesat de a obţine contractul;
c) autoritatea contractantă nu a respectat
prevederile art. 150 sau ale art. 158-160."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1), art. 44, 45 şi 53.
Examinând dispoziţiile care fac obiectul criticilor de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 286 alin.
(2) din ordonanţă, litigiile privind desfăşurarea procedurilor de atribuire a
contractelor care intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor prezentei
ordonanţe de urgenţă, precum şi cele privind drepturile şi obligaţiile
contractate în cadrul acestor proceduri se soluţionează de urgenţă şi cu
precădere, potrivit dispoziţiilor art. 7202-7207 şi ale
art. 7209 din Codul de procedură civilă, referitoare la soluţionarea
litigiilor în materie comercială. In cazuri temeinic justificate, în scopul
prevenirii unor pagube iminente, instanţa poate să dispună, la cererea părţilor
interesate, măsuri cu caracter provizoriu de suspendare sau care să asigure
suspendarea, în stadiul în care se află, a procedurii de atribuire. Instanţa
soluţionează cererea de suspendare luând în considerare consecinţele probabile
ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi
lezate, inclusiv asupra interesului public. Insă, în cazul în care consecinţele
negative ale suspendării procedurii de atribuire sunt mai mari decât beneficiile
lor, instanţa poate respinge cererea de suspendare, cu condiţia ca această
hotărâre să nu prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat
cererea.
In acest context, dispoziţiile art. 2878 din
ordonanţă prevăd că, indiferent de decizia instanţei cu privire la suspendarea
procedurii de atribuire, autoritatea contractantă nu poate încheia contractul
înainte de soluţionarea pe fond a cauzei de către instanţă. Prin urmare, în
cazul respingerii cererii de suspendare, textul de lege criticat reglementează
posibilitatea autorităţii contractante de a continua procedura de atribuire,
însă împiedică finalizarea acesteia, respectiv încheierea contractului de
achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii.
Dispoziţiile art. 28710 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 enumera cazurile de nulitate a
contractelor, printre care şi cel referitor la încălcarea prevederilor art. 2878
alin. (1) şi (2) din ordonanţă. Textul de lege criticat apare ca un mijloc de
garanţie a principiului legalităţii, asigurând realizarea celor două funcţii
ale nulităţii: preventivă, respectiv sancţionatorie.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei,
potrivit cărora dispoziţiile criticate ar crea o situaţie egală tuturor ofertanţilor
care contestă procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice,
indiferent de poziţia subiectivă pe care au avut-o în momentul exercitării
dreptului la contestaţie, buna sau reaua-credinţă, ceea ce ar echivala cu
încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu
sunt întemeiate.
Astfel, Curtea observă că cererea de suspendare a
procedurii de atribuire poate fi respinsă de către instanţa judecătorească în
considerarea consecinţelor probabile ale măsurii asupra tuturor categoriilor de
interese ce ar putea fi lezate sau pe motivul că efectele negative ale
suspendării sunt mai mari decât beneficiile lor, deci fără a fi relevate
aspecte ce ţin de exercitarea cu bună sau rea-credinţă a drepturilor procesuale
de către contestator. Or, respingerea cererii de suspendare poate constitui
expresia culpei procesuale a părţii care a formulat-o, dar nicidecum nu
echivalează cu exercitarea cu rea-credinţă a dreptului său de a se adresa
justiţiei. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 2878
din ordonanţă asigură o aplicare nediscriminatorie tuturor persoanelor
prevăzute în ipoteza normei, fără a crea privilegii vreunei categorii de
participanţi la procedura de atribuire a contractelor.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia prevederile
art. 2878 şi ale art. 28710 alin. (1) din ordonanţă
lezează dreptul de proprietate al agenţilor economici şi dreptul acestora de
a-şi exercita activitatea, Curtea reţine că raţiunea pentru care legiuitorul a
instituit interdicţia încheierii contractului de achiziţie publică, de
concesiune de lucrări publice sau de servicii, în cazul în care instanţa nu a
soluţionat cauza având ca obiect desfăşurarea procedurii de atribuire a acestui
contract, a fost aceea de a preîntâmpina încheierea unor contracte nelegale
care ulterior ar fi anulate în temeiul dispoziţiilor legale. Prin urmare,
scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a asigura stabilitatea raporturilor
juridice comerciale care se nasc între părţi prin încheierea unor astfel de contracte
şi, în mod mediat, de a garanta tocmai accesul liber al persoanei la o
activitate economică, în condiţiile respectării drepturilor şi libertăţilor
celorlalte persoane participante la procedura de atribuire.
Referitor la critica de neconstituţionalitate prin
raportare la art. 53 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile legale
criticate dau expresie unor exigenţe pe care legiuitorul este singurul abilitat
să le stabilească în valorificarea dreptului persoanei la exercitarea unei
activităţi economice. Astfel, Curtea constată că obligaţia autorităţii
contractante de a nu încheia contractul cu ofertantul, a cărui ofertă a fost
stabilită ca fiind câştigătoare, înainte de soluţionarea cauzei de către
instanţă, nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea
sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care,
astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2878 şi art. 28710 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor
de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială Marcaplast -
S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu