DECIZIE Nr.
867 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) si (3) lit. a) pct. (i)
si art. 84 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 583 din 4 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 80 alin. (3) lit. a) şi art. 82
alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Olub Marcelo în Dosarul nr.
6.318/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor Legii fundamentale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.318/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 80 alin. (3) lit. a) şi art. 82
alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Olub Marcelo
într-o cauză având ca obiect anularea deciziei prin
care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus returnarea
acestuia de pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 [devenit art. 84 alin. (1) după republicare]
încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nesocotind „principiul dublului
grad de jurisdicţie". Se arată că respectarea cerinţei soluţionării cu
celeritate a cauzei poate conduce la pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti a
căror legalitate şi temeinicie nu mai pot fi verificate prin nicio cale de
atac. Se mai susţine că prin reglementarea cuprinsă la art. 82 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, devenit art. 84 alin. (1),
legiuitorul a încălcat art. 53 din Constituţie, „în condiţiile în care
restrânge [...] dreptul la libera circulaţie, dreptul la asociere etc."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Arată că principiul
accesului liber la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele
procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de
desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi
reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului,
care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale
privind procedura de judecată. In plus, în materia soluţionării cererilor
referitoare la regimul străinilor celeritatea reprezintă un considerent
specific major, în temeiul căruia legiuitorul a adoptat o procedură specială,
accelerată, fără a periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale
ale părţilor. Mai arată că textele de lege criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor
drepturi sau libertăţi fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 80 alin. (3) lit.
a) şi art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201
din 8 martie 2004, modificată prin Legea nr. 56/2007 (Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007). Din
notele scrise aflate la dosarul cauzei rezultă însă că
autorul excepţiei are în vedere dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (3) lit. a)
pct. (i) şi art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002.
In temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin
reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 421
din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art.
82 alin. (1) şi (3) lit. a) pct. (i) şi art. 84 alin. (1), care au următorul
cuprins:
-Art. 82 alin. (1) şi (3) lit.
a) pct. (i): „(1) Decizia de returnare constituie
actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrări sau al formaţiunilor
sale teritoriale, prin care străinii prevăzuţi la art. 81 alin. (1) sunt
obligaţi să părăsească teritoriul României. [...]
(3) Decizia de
returnare dă posibilitatea străinului să părăsească ţara neînsoţit, astfel:
a) în termen de 15 zile, pentru:
(i) străinul a cărui şedere a devenit
ilegală;";
- Art. 84 alin. (1): „Decizia
de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la
Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român
pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află
formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează
cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea
instanţei este irevocabilă."
Străinii la care se referă art. 81 alin. (1) sunt cei
care au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul României a devenit ilegală,
a căror viză sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, cei cărora li s-a
refuzat prelungirea dreptului de şedere temporară, cei cărora le-a încetat
dreptul de şedere permanentă, precum şi foştii solicitanţi de azil.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 -„Accesul liber la
justiţie" şi art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi
libertăţi"din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (3) lit. a) pct. (i) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România dau expresie prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit
cărora, „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor este obligatorie", text constituţional care se aplică nu numai
cetăţenilor României, ci şi străinilor şi apatrizilor. Raţiunea acestei
reglementări rezidă în necesitatea controlului pe care statul trebuie să îl
exercite asupra fenomenului migraţionist, prin impunerea respectării anumitor
obligaţii de către străinii care au dobândit dreptul de şedere temporară pe
teritoriul României. Or, câtă vreme şederea străinului nu mai îndeplineşte
condiţiile prevăzute prin lege, este firesc ca acesta să fie obligat să
părăsească teritoriul României.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 84 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea constată că excepţia de
neconstituţionalitate având ca obiect aceleaşi texte, dar în numerotarea
anterioară ultimei republicări a ordonanţei, au mai fost supuse controlului de
neconstituţionalitate, sub aspectul unor critici similare şi prin raportare la
aceleaşi texte din Constituţie. Prin deciziile nr. 6 din 15 ianuarie 2008
(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008) şi nr. 50 din 31 ianuarie 2008
(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008), Curtea a statuat că acestea sunt
constituţionale, pentru motivele acolo reţinute. Intrucât în cauza de faţă nu
au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei
jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi considerentele
deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 82 alin. (1) şi (3) lit. a) pct. (i) şi art. 84 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Olub Marcelo în Dosarul nr. 6.318/2/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu