DECIZIE Nr.
857 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perami
Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.258/111/2006 (număr în format
vechi 2.258/2006) al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se
impune menţinerea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.258/111/2006
(număr în format vechi 2.258/2006) Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 269 alin. (3) din Legea nr.
571/2003."
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Perami Com" - S.R.L. din Oradea în recursul împotriva sentinţei civile
prin care s-a respins contestaţia la executare a unei somaţii emise de Primăria
Municipiului Oradea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin textul de lege criticat legiuitorul
acordă statului şi unităţilor administrativ-teritoriale o poziţie privilegiată
faţă de cea a celorlalte persoane de drept privat. Astfel, statul sau unităţile
administrativ-teritoriale nu sunt obligate să plătească impozitul pe clădiri,
întrucât acesta cade în sarcina titularilor dreptului de concesiune, folosinţă
sau administrare, după caz. Consecinţa este împovărarea chiriaşului cu o dublă
obligaţie de plată, atât a chiriei, cât şi a impozitului, ceea ce duce la
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal, indiferent de
titular, şi ale alin. (7), potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei
vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii
sau obiceiului, revin proprietarului.
Tribunalul Bihor - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este
neîntemeiată, deoarece nu există nicio legătură între sarcinile datorate statului
ca urmare a deţinerii unei proprietăţi şi atributele esenţiale ale dreptului de
proprietate - posesie, folosinţă şi dispoziţie, protejate de art. 44 din
Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate
de Curtea Constituţională în Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8
mai 2006.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa
Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională, dintr-o eroare materială, cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor „art. 269 alin. (3) din Legea nr. 571/2003."
In realitate, aşa cum rezultă din Incheierea de
sesizare şi din concluziile scrise formulate de autor, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 249 alin. (3) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au
fost modificate prin art. I pct. 218 din Legea nr.
343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.
Textul criticat are următoarea redactare:
- Art. 249 alin. (3): „Pentru
clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor
administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri,
care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor
dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare
impozitului pe clădiri."
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2),
referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal,
indiferent de titular, şi ale alin. (7), potrivit cărora dreptul de proprietate
obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei
vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
prin Decizia nr. 345 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 321
din 14 mai 2007, a fost respinsă o excepţie cu acelaşi obiect, ridicată de
acelaşi autor şi având o motivare identică.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în
esenţă, făcând referire la jurisprudenţa sa, că stabilirea taxei pe clădiri, în
condiţii similare impozitului pe clădiri, ca sarcină fiscală a concesionarilor,
locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă a
clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor
administrativ-teritoriale, nu conferă statului şi unităţilor
administrativ-teritoriale o poziţie privilegiată faţă de celelalte persoane de
drept privat, în contradicţie cu art. 44 alin. (2) şi (7) din Legea
fundamentală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Perami Com" - S.R.L. din Oradea în
Dosarul nr. 2.258/111/2006 (număr în format vechi 2.258/2006) al Tribunalului
Bihor - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu