DECIZIE Nr.
855 din 8 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Mihai Furtună Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007
al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
neîntemeiată, considerând că textul legal criticat nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.573/105/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Mihai Furtună Vasile în cauza ce are ca obiect
judecarea contestaţiei la decizia de modificare a contractului de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt neconstitutionale în raport
cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) 'din Constituţie, deoarece interzic
salariatului care a beneficiat de un curs de pregătire profesională iniţierea
încetării contractului individual de muncă înainte de expirarea timpului
prevăzut în actul adiţional
la contractul de muncă, dând astfel posibilitatea angajatorului de a beneficia
în mod forţat de creşterea calităţii forţei de muncă dobândită de salariatul
respectiv.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă
şi asigurări sociale apreciază că excepţia este
neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc dreptul la
muncă sau libertatea alegerii locului de muncă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că salariatul
care a beneficiat de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60
de zile poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă, dar
cu respectarea obligaţiilor asumate prin acel contract.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 195
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din
5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul
conţinut:
- Art. 195: „(1) Salariaţii
care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de
60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea
iniţiativa încetării
contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data
absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta
muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de
formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile
salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional
la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei
prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor
cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu
perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la
contractul individual de muncă.
(4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi
salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul
adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de
muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de
60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o
infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa
penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau
definitiv."
Autorul excepţiei susţine că
prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41
alin. (1) şi (2) referitoare la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 42
alin. (1) privind interzicerea muncii forţate şi ale 53 alin. (1) referitoare
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii prevăd îndatoririle salariaţilor care au beneficiat de un curs sau de un
stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile, în condiţiile
în care toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională au fost
suportate de către angajator. Potrivit art. 193 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, toate aceste îndatoriri trebuie să fie prevăzute într-un act adiţional
la contractul individual de muncă, asupra căruia părţile au convenit de comun
acord. Rezultă că reglementările legale criticate stabilesc condiţiile de
participare a angajaţilor la stagiile de pregătire profesională iniţiate de
angajator, în cadrul cărora se interzice angajatului care a beneficiat de un
curs sau de un stagiu de pregătire profesională în aceste condiţii să aibă
iniţiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de cel
puţin 3 ani. Această normă prohibitivă nu este însă una absolută, ci se
coroborează cu prevederile alin.(3) al aceluiaşi articol, care instituie
sancţiunea pentru nerespectarea interdicţiei sus-menţionate, şi anume suportarea de către angajat a tuturor
cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu
perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la
contractul individual de muncă. Ca atare, nu se poate susţine că prevederile
art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 îngrădesc dreptul la muncă sau libertatea
alegerii locului de muncă, consacrate de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală,
şi cu atât mai mult nu poate fi vorba de muncă forţată în sensul prevederilor
constituţionale ale art. 42. De altfel, însuşi alin. (2) lit.c) al art. 42 din
Constituţie prevede că prestaţiile care fac parte din obligaţiile civile
normale stabilite de lege nu constituie muncă forţată.
Totodată, Curtea reţine că prevederile legale criticate
nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece
în cauză nu poate fi vorba, astfel cum s-a arătat mai înainte, de încălcarea
unor drepturi constituţionale.
Prin Decizia nr. 271 din 22 iunie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 15 iulie 2004, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 alin. (1), (2) şi (3) din Legea
nr. 53/2003 ca fiind neîntemeiată, în cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că,
în condiţiile în care salariatul a beneficiat de un curs sau de un stagiu de
formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile poate avea iniţiativa
încetării contractului individual de muncă, dar cu respectarea unei obligaţii
asumate printr-un act adiţional la contractul individual de muncă. Pentru
nerespectarea obligaţiilor asumate prin actul adiţional, salariatul suportă
consecinţele prevăzute în acel contract, cu care a fost de acord înainte de
începerea cursului sau a stagiului de formare profesională.
In ceea ce priveşte pretinsa supunere la muncă forţată,
Curtea a constatat că aceste susţineri ale autorului excepţiei nu pot fi
primite, întrucât art. 195 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii îi
interzice salariatului doar iniţierea încetării contractului individual de
muncă înainte de expirarea timpului prevăzut în actul adiţional, în care
trebuie să presteze munca în folosul angajatorului care a suportat cheltuielile
ocazionate de formarea sa profesională. Salariatul nu este ţinut cu forţa la
acelaşi loc de muncă, dar, dacă nu îşi respectă angajamentul luat prin actul
adiţional, poate fi obligat să restituie angajatorului cheltuielile suportate
de acesta, proporţional cu perioada nelucrată.
Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente
noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată
de Mihai Furtună Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007 al Curţii de Apel
Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta