DECIZIE Nr.
846 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea
locuintelor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 790 din 21 noiembrie 2007
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea
locuinţelor, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Arad, prin primar, în
Dosarul nr. 14.292/55/2006 al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate
nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 februarie
2007 pronunţată în Dosarul nr. 14.292/55/2006, Judecătoria Arad a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele
măsuri pentru realizarea locuinţelor, excepţie ridicată de Primăria
Municipiului Arad, prin primar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 31 din
Legea nr. 50/1991 sunt neconstituţionale întrucât, datorită faptului că dreptul
de a constata contravenţiile, precum şi dreptul de a aplica amenzile prevăzute
de art. 26 din lege se prescriu în termen de doi ani de la data săvârşirii
faptelor, urmează a fi sancţionate numai acele persoane care au săvârşit în
ultimii doi ani contravenţii la regimul autorizării executării construcţiilor,
în timp ce alte persoane care au săvârşit în urmă cu mai mult de doi ani fapte
contravenţionale identice sau chiar cu un pericol social mai mare nu mai pot fi
sancţionate.
Judecătoria Arad consideră excepţia de neconstituţionalitate ca nefondată, arătând
că prevederile de lege criticate au ca scop sancţionarea pasivităţii în
exercitarea unui drept.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că stabilirea
termenelor de prescripţie constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Exercitarea unui drept
de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru prestabilit
de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi
instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului
drept nu mai este posibilă. In sensul celor arătate invocă jurisprudenţa
Curţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 933 din 13 octombrie 2004, având următoarea
redactare: „Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile
prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii
faptei."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate
sunt: art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21
alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) şi (7) cu
privire la dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (2), (3) şi (4) referitor
la proprietatea publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Legea nr. 50/1991 reglementează condiţiile în care
trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcţii, stabilind în sarcina
deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau
construcţii - anumite obligaţii ce derivă din necesitatea protejării
interesului general pe care sistematizarea şi amenajarea teritoriului, precum
şi securitatea şi siguranţa în construcţii îl reprezintă. Ca atare, potrivit
acestei legi, construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă
natură se pot realiza numai în baza autorizaţiei de construire, ce reprezintă
actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea
măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea şi
executarea construcţiilor.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991,
autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să aplice sancţiuni
pentru faptele prevăzute de art. 26 din această lege.
In acest sens, art. 31 din
Legea nr. 50/1991 dispune că dreptul de a constata contravenţiile şi de a
aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data
săvârşirii faptei.
Principala critică de neconstituţionalitate priveşte
faptul că, datorită acestui „termen scurt" de prescripţie stabilit de
legiuitor, nu pot fi sancţionaţi toţi cei care încalcă prevederile Legii nr.
50/1991, indiferent când a avut loc încălcarea.
In jurisprudenţa sa, ca, de exemplu, Decizia nr. 427
din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003,
referindu-se la instituţia prescripţiei, Curtea a statuat că exercitarea unui
drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe cărora li se
subsumează şi instituirea unor termene după a căror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibilă. Instituţia prescripţiei, în general,
şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta au ca finalitate
exercitarea în condiţii optime a unui drept, prevenindu-se eventualele abuzuri
şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi securităţii
raporturilor juridice civile.
Aceste considerente reţinute de Curte în decizia
menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă.
De altfel, faptul că autoritatea în drept nu s-a
conformat exigenţei legale lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în
cauză, potrivit principiului „nemo auditur propriam
turpitudinem allegans".
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, excepţie ridicată
de Primăria Municipiului Arad, prin primar, în Dosarul nr. 14.292/55/2006 al
Judecătoriei Arad.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu