Decizia Nr.845 din 10.12.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 154 din 29 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cornelia Iordana Cobzacu în Dosarul nr. 38.889/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 408D/2015 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar un punct de vedere în cuprinsul căruia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivităţii legii civile şi nici accesului liber la justiţie, persoanele interesate având posibilitatea de a se adresa justiţiei în condiţiile prevăzute de acesta.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 17 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 38.889/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cornelia Iordana Cobzacu într-o cauză având ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să efectueze operaţiunile administrative prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 165/2013, în sensul stabilirii de măsuri reparatorii în dosarul aferent unei dispoziţii a primarului municipiului Bucureşti şi să emită decizia de compensare pentru un imobil revendicat în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar a cărei restituire în natură nu mai este posibilă.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare, îngrădind şi accesul liber la justiţie. Se arată că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor tergiversează soluţionarea dosarului administrativ, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 raportate la Decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului arată că, în aplicarea art. 35 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a impus că persoana îndreptăţită la restituirea în natură a imobilelor sau la acordarea de despăgubiri, nemulţumită de rezultatul demersurilor administrative, are posibilitatea de a se adresa justiţiei în condiţiile statuate de acest text criticat, fapt ce nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Precizează, totodată, că normele criticate devin aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute pentru parcurgerea fazei administrative, astfel că o asemenea excepţie de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă, întrucât textul de lege nu este incident în cauză.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora, „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".13. Art. 33 stabileşte termenele în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar art. 34 prevede termenele în care trebuie soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat se referă la căi de atac în justiţie împotriva deciziilor emise cu nerespectarea termenelor în care entităţile administrative învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, respectiv de a soluţiona dosarele de despăgubire constituite în situaţia imposibilităţii restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Autoarea excepţiei a introdus cererea de chemare în judecată a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, Curtea urmând să analizeze textul de lege criticat sub aspectul conformităţii sale cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.16. Curtea observă că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt criticate din perspectiva încălcării dreptului de acces liber la justiţie, făcându-se referire, de asemenea, şi la pretinsul caracter retroactiv al normelor criticate. Cu privire la critici similare, Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, constatând, prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionată, exemplificativ, Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 22, că textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, de fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 şi 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite în vederea soluţionării notificărilor.17. Curtea Constituţională a observat, prin decizia amintită, că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru a remedia efectele refuzului nejustificat al entităţilor administrative în discuţie doar în temeiul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XX din 19 martie 2007 pronunţate într-un recurs în interesul legii prin care a fost recunoscută, în lipsa unei reglementări legale exprese, competenţa instanţelor de a judeca pe fond contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care se solicită restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv sau în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificare. Curtea Constituţională a constatat, prin decizia menţionată, paragraful 23, că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să normativizeze această posibilitate consacrată doar pe cale jurisprudenţială, stabilind un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că regula constituţională a accesului liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013.18. Prin aceeaşi decizie, paragraful 25, Curtea a reţinut că nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susţinută, în condiţiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Deşi prin art. 35 se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluţionării notificării,respectiv a dosarului de despăgubiri, nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, eventuala prematuritate a acţiunii, care îi poate fi opusă, pe cale de excepţie, reclamantului nu este consecinţa intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziţii legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii, mai precis a termenelor acordate de lege entităţilor învestite, în vederea soluţionării notificărilor, respectiv dosarelor de despăgubire.19. În sensul celor reţinute anterior, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 115 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 181 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015, şi Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate prin aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornelia Iordana Cobzacu în Dosarul nr. 38.889/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu