Decizia Nr.84 din 07.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Todor Chiciudean în Dosarul nr. 3.845/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 154D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.845/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul Todor Chiciudean într-o cauză având ca obiect contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1.302 din 5 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 6.911/288/2008, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 25 alin. (1) şi art. 53, precum şi prevederilor art. 8 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată, în esenţă, că „stabilirea competenţei de soluţionare a plângerilor contravenţionale numai în favoarea instanţelor în a căror rază teritorială a fost constatată fapta limitează accesul la justiţie şi soluţionarea cauzei într-un termen util, întrucât contravenientul este pus în situaţia de a parcurge distanţe considerabile pentru a-şi putea susţine plângerea contravenţională [...], astfel fiind încălcat şi art. 53 din Constituţie“. De asemenea, autorul excepţiei consideră că art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neconstituţional în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2), deoarece acesta nu conţine menţiuni exprese privind legalitatea folosinţei mijloacelor tehnice de constatare a contravenţiei. Totodată, arată că îngrădirea, restrângerea sau suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ca sancţiune contravenţională complementară pot fi numai atributele puterii judecătoreşti.Instanţa de judecată nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b): „(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.
(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: [...]b)suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;“;– Art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2): „(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: a)reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; [...] (2) Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către poliţistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.“;– Art. 102 alin. (3) lit. e): „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...] e)depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.“;– Art. 109 alin. (2): „Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.“; – Art. 118 alin. (1): „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.“Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul respectării şi supremaţiei Constituţiei, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2), art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 25 privind dreptul la liberă circulaţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 8 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, respectiv limitarea folosirii restrângerii drepturilor. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate, dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), precum şi ale art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit. În acelaşi sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005. Alin. (2) al art. 109 din ordonanţa de urgenţă criticată prevede că se poate face constatarea contravenţiilor şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Revine instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza aplicării sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii în motivarea acesteia. Faptul că, potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancţiuni contravenţionale se aplică de către poliţistul rutier dă expresie competenţei acestui reprezentant al autorităţii publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, şi nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat. Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, „Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române“, iar, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, „îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora“. În plus, măsurile dispuse de reprezentanţii poliţiei rutiere sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie, plângere care, potrivit art. 118 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendă executarea acestor măsuri de la data înregistrării plângerii contravenţionale până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Cât priveşte art. 118 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestui text legal, în raport cu aceleaşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. În continuare, Curtea reţine că susţinerea referitoare la încălcarea art. 25 din Constituţie nu are legătură cu textele de lege criticate. Dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. De altfel, şi „libera circulaţie“, prevăzută de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale. Referitor la invocarea încălcării art. 53 din Constituţie, Curtea observă că textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar dispoziţiile de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Todor Chiciudean în Dosarul nr. 3.845/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman