DECIZIE Nr.
836 din 22 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor
art. 1 alin. (1) si (3 1) si ale art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 536 din 30 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor
art. 1 alin. (1)şi (31)şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie,
excepţie ridicată de Mircea-Gheorghe Pop în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al
Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi de Ionel Ştiube în Dosarul nr.
7.167/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală a transmis concluzii scrise prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 262D/2010 şi nr. 414D/2010 au
obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 414D/2010 la Dosarul nr. 262D/2010, care este primul
înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.630/83/2006, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (31)
şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. Excepţia
a fost ridicată de Mircea-Gheorghe Pop cu ocazia soluţionării unei cauze penale
având ca obiect infracţiuni de corupţie.
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 7.167/271/2008, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (31)
şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. Excepţia
a fost ridicată de Ionel Ştiube cu ocazia soluţionării unei cauze penale având
ca obiect săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 contravin dispoziţiilor constituţionale
referitoare la condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţă,
deoarece adoptarea actului normativ criticat, care afectează regimul unei
instituţii fundamentale a statului, şi anume autoritatea judecătorească, este
inadmisibilă. De asemenea, arată că prevederile art. 1 alin. (1) şi (31)
şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală privind statutul procurorilor,
întrucât instituie un organism paralel instituţiei constituţionale a
Ministerului Public, instituţie care trebuie să funcţioneze unitar şi coerent,
pe principiul legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic.
Tribunalul Satu Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 legiferează într-un
domeniu rezervat exclusiv legii organice, potrivit art. 73 alin. (3) lit. I)
din Constituţie.
Judecătoria Oradea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 şi ale art. 1 alin. (1) şi (31)
şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu
contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
De asemenea, autorii excepţiei critică separat şi
prevederile art. 1 alin. (1) şi (31) şi ale art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. In realitate, obiectul
excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (31) şi ale
art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.
503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18
iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege
criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au următorul
cuprins:
- Art. 1 alin. (1) şi (31): „(1) Prin
prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie,
ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional
Anticorupţie.
[...] (31) Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia
Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute între Direcţia
Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul
Ministerului Public";
- Art. 4 alin. (1): „(1) Direcţia Naţională
Anticorupţie este condusă de un procuror şef care este asimilat
prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este
ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general
al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la condiţiile şi domeniul de reglementare
prin ordonanţe de urgenţă şi ale art. 132 alin. (1) privind statutul
procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005,
precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (31) şi ale art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie,
invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. In acest sens este
Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, prin care Curtea Constituţională a respins
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru
motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin.
(1)şi (31)şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de Mircea-Gheorghe Pop în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului
Satu Mare - Secţia penală şi de Ionel Ştiube în Dosarul nr. 7.167/271/2008 al
Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică