DECIZIE Nr.
832 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2),
art. 33 si ale art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 22 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2),
art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Claudiu Bogdan Chelaru
în Dosarul nr. 1.450/177/2008 al Judecătoriei Aleşd.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.450/177/2008, Judecătoria Aleşd a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21
alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
invocată de Claudiu Bogdan Chelaru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că:
- art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 prevede criterii de individualizare a sancţiunii care determină
tergiversarea soluţionării cauzei, instanţa fiind obligată să verifice
antecedentele contravenţionale ale petentului, ceea ce determină încălcarea
stabilităţii efectelor actelor administrative;
- art. 32 alin. (2) din acelaşi act normativ instituie
o excepţie nepermisă în ceea ce priveşte controlul judecătoresc al actelor
administrative şi, totodată, îngrădeşte liberul acces la justiţie, deoarece
determină petentul să efectueze cheltuieli cu deplasarea şi favorizează organul
constatator, litigiul fiind soluţionat de instanţa din raza sa teritorială;
- art. 33 din acelaşi act normativ obligă instanţa să
soluţioneze cauza grabnic, prin urmare fără o analiză temeinică a situaţiei de
fapt, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi
dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei;
- art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este
neconstituţional, deoarece, prin instituirea prezumţiei relative de adevăr şi
legalitate a procesului-verbal de contravenţie, se încalcă prezumţia de
nevinovăţie, dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Judecătoria Aleşd apreciază
că nu sunt întemeiate criticile formulate, deoarece textele de lege ce fac
obiectul excepţiei sunt în concordanţă cu principiile constituţionale, precum
şi cu cele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale
art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor.
Textele de lege ce fac obiectul excepţiei au următorul
cuprins:
-Art. 21 alin. (3): „Sancţiunea se aplică în
limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul
de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în
care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de
scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale
contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. "
-Art. 32 alin. (2): „Plângerea împreună cu dosarul
cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost
săvârşită contravenţia. "
- Art. 33: „(1) Judecătoria va fixa termen de
judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului
sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat
sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi
a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a
cauzei.
(2) In cazul în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de
asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. "\
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa competentă să
soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în
termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă
aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege,
necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal,
şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra
măsurii confiscării."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1
alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi
dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul
neretroactivităţii legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24
privind dreptul la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale
art. 126 alin. (6) potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor
administrative ale autorităţilor administrative pe calea contenciosului
administrativ este garantat, şi pe cele ale art. 129 privind căile de atac, cu
raportare la art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, privind prezumţia de nevinovăţie ca dimensiune
a dreptului la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format
obiectul controlului de constituţionalitate, în raport de aceleaşi dispoziţii
din Constituţie şi din acte internaţionale şi faţă de critici similare. într-o
jurisprudenţa constantă, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 21 alin. (3),
art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001, criticate fie separat, fie împreună cu alte texte din acelaşi act
normativ, dar din perspectiva unor susţineri asemănătoare, sunt
constituţionale. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 259 din 20 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26
aprilie 2007, Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Decizia nr. 490 din
6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din
28 mai 2008, Decizia nr. 167 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, şi Decizia nr. 179
din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 158 din 13 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru considerentele
acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte
sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi ale art. 34
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie invocată de Claudiu Bogdan Chelaru în Dosarul nr.
1.450/177/2008 al Judecătoriei Aleşd.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta