Decizia Nr.820 din 04.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Marian Păduraru în Dosarul nr. 11.153/196/2011 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 818D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.277D/2012 şi nr. 1.302D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Ilie Ionel Ciuclea în Dosarul nr. 4.650/204/2011 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X din Legea nr. 202/2010, excepţie ridicată de Leonard Trifan în Dosarul nr. 39.070/245/2011 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 818D/2012, nr. 1.277D/2012 şi nr. 1.302D/2012.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.277D/2012 şi nr. 1.302D/2012 la Dosarul nr. 818D/2012, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Prin urmare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a devenit inadmisibilă, iar cu privire la art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 19 martie 2012, 6 iunie 2012 şi 30 martie 2012, pronunţate în dosarele nr. 11.153/196/2011, nr. 4.650/204/2011 şi nr. 39.070/245/2011, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. IX din Legea nr. 202/2010 prin care s-a modificat alin. (2) al art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001“ şi „art. X din Legea nr. 202/2010 prin care s-a modificat alin. (3) al art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002“, Judecătoria Câmpina - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X din Legea nr. 202/2010.Excepţiile au fost ridicate de Marian Păduraru, Ilie Ionel Ciuclea şi Leonard Trifan în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că prin dispoziţiile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice se creează o discriminare între persoanele care nu pot ataca cu recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate în această materie, în raport de ceilalţi contravenienţi care au la dispoziţie calea de atac a recursului. Totodată, textul de lege criticat aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, lipsind astfel părţile de posibilitatea de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim. Drepturile constituţionale anterior menţionate sunt restrânse fără respectarea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.Autorii excepţiei consideră că prevederile legale criticate aduc atingere atât dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi celor ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie deoarece persoanele ce săvârşesc contravenţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu beneficiază de garanţiile specifice procedurii penale, respectiv examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării pronunţate în primă instanţă de judecătorie de către o jurisdicţie superioară. Sunt invocate în acest sens Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975 şi 16 decembrie 1992 pronunţate în cauzele Golder împotriva Marii Britanii şi Edwards împotriva Marii Britanii.Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul fiind unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, precum şi modul de exercitare al acestora.Judecătoria Câmpina - Secţia civilă şi Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este întemeiată, întrucât contravenienţii sancţionaţi potrivit acestora nu pot beneficia de două grade de jurisdicţie. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv sintagma cuprinsă în acestea, „dacă prin lege nu se prevede altfel“, se apreciază că aceasta este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, în dosarele nr. 818D/2012 şi nr. 1.277D/2012, apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală. Arată, de asemenea, că îşi menţine punctele de vedere reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 151 din 23 februarie 2012 şi nr. 242 din 15 martie 2012.În Dosarul nr. 1.302D/2012 constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a devenit inadmisibilă, în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierile de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. IX şi art. X din Legea nr. 202/2010 şi art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.Curtea observă că în Dosarul nr. 1.302D/2012 a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X din Legea nr. 202/2010, deşi, astfel cum se observă din concluziile autorului excepţiei, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. IX şi art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010. În consecinţă, Curtea se va pronunţa asupra ambelor texte criticate.Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, astfel cum a fost modificat prin art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, precum şi dispoziţiile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010. Acestea au următorul cuprins:– Art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.“;

– Art. 118 alin (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „(3¹) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.“Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 şi art. 14 paragraful 5 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, prin prisma art. 11 şi art. 20 din Legea fundamentală. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale prin actele menţionate, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. 2. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea observă că s-a pronunţat prin aceeaşi decizie asupra unei motivări identice cu aceea din prezenta cauză, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt criticate sub aspectul sintagmei „dacă prin lege nu se prevede altfel“, sintagmă introdusă în urma modificării acestui text de lege prin prevederile art. IX din Legea nr. 202/2010. Curtea a mai observat că acestea reglementează norme de procedură şi că, în jurisprudenţa sa, a statuat că art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, şi art. 129, în conformitate cu care împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. În final, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv sintagma cuprinsă în acestea, „dacă prin lege nu se prevede altfel“, nu aduc atingere, ca reglementare de principiu, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, atât timp cât instanţele de judecată, în exercitarea rolului activ, respectă garanţiile unui proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie a contravenienţilor. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată prin decizia menţionată cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marian Păduraru în Dosarul nr. 11.153/196/2011 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Ilie Ionel Ciuclea în Dosarul nr. 4.650/204/2011 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă, precum şi de Leonard Trifan în Dosarul nr. 39.070/245/2011 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu