DECIZIE Nr.
816 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 715 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Anton
Mădălin Burtan Pop în Dosarul nr. 1.696/187/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 1.696/187/2006, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20
din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia
a fost ridicată de Anton Mădălin Burtan Pop.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 24 şi art. 41
alin. (1) din Constituţie, fără a arăta în ce mod.
Tribunalul Bihor - Secţia penală arată că dispoziţiile de lege criticate vizează sfera dreptului de
a exercita profesia de avocat de către membrii
barourilor, iar nu restrangerea dreptului la apărare
al cetăţeanului, drept garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice
avocat înscris în barourile din Romania. Incompatibilitatea stabilită prin textul de lege criticat nu
contravine nici dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală,
deoarece nu se instituie o restrangere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie
legală prevăzută în scopul asigurării probităţii participanţilor la realizarea
justiţiei, contribuind la asigurarea imparţialităţii în desfăşurarea actului de
judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
introducerea unor condiţionări legale pentru exercitarea profesiei de avocat nu
reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă, ci, dimpotrivă, datorită
specificului acestei profesii şi în considerarea interesului public şi a
exigenţelor cetăţeanului în relaţiile cu justiţia, s-a cristalizat necesitatea
stabilirii prin lege a unor condiţii de exercitare a acestei profesii. Textul de lege criticat nu instituie o restrangere
a exercitării dreptului la muncă, respectiv a exercitării profesiei de avocat,
ci o garanţie legală prevăzută în scopul asigurării probităţii participanţilor
la realizarea justiţiei. Interdicţia contestată nu atinge existenţa dreptului
şi este impusă de necesitatea apărării unor valori sociale importante, şi anume
ordinea şi morala publică. In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16
din Constituţie, se apreciază că prin dispoziţiile de lege criticate nu se
încalcă principiul egalităţii, acestea neinstituind niciun fel de discriminare.
Avocatul Poporului arată
că interdicţia stabilită prin textul de lege criticat nu are semnificaţia
încălcării principiului constituţional al dreptului la apărare, care constă în
posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din Romania, exceptandu-i pe cei cărora le este
oprit prin lege să exercite acte specifice profesiei, datorită unei situaţii
personale. Totodată, această incompatibilitate reflectă grija legiuitorului
pentru a asigura un act de justiţie imparţial şi obiectiv. In ceea ce priveşte
invocarea prevederilor art. 41 din Constituţie, se arată că soluţia legislativă
instituită prin dispoziţiile de lege criticate nu constituie o restrangere a exercitării dreptului de a profesa
avocatura, ci o garanţie legală stabilită în scopul ocrotirii probităţii tuturor
participanţilor la realizarea justiţiei. Astfel, avocatura este un serviciu
public al cărui specific impune necesitatea prevederii, prin lege, a unor
condiţii de exercitare a acestei profesii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001. Alin. (1) al art. 20 a
fost modificat prin art. I pct. 18 din Legea nr.
255/2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Alin. (3) şi (4) au
fost introduse prin art. I pct. 19 din Legea nr.
255/2004.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1) Profesia de avocat nu poate fi
exercitată la judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate şi curţile
de apel, precum şi la parchetele de pe langă aceste instanţe, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul său
pană la gradul
al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod
corespunzător şi avocatului al cărui soţ, rudă ori afin pană la gradul al treilea inclusiv
îndeplineşte funcţia de judecător la Curtea Constituţională ori funcţia de
judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele
Curţii de Conturi.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător
şi la Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la Parchetul
Naţional Anticorupţie.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică şi avocatului titular,
avocatului asociat, avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei,
care se foloseşte de forma de organizare profesională ori de raporturile de
conlucrare profesională stabilite în condiţiile legii în scopul eludării
acestor interdicţii, sub sancţiunea săvarşirii unei abateri disciplinare grave."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între
cetăţeni, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi art. 41 alin. (1)
referitoare la dreptul la muncă.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai
făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 294
din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 614 din 15 iulie 2005, Curtea a
constatat că interdicţia instituită prin art. 20 din Legea nr. 51/1995 vizează
sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor,
iar nu restrangerea dreptului
la apărare al cetăţeanului, prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice
avocat înscris în barourile din Romania, în afara celor care au interdicţie de a exercita acte
specifice profesiei datorită unei situaţii personale (interdicţie limitată la o
anumită instanţă). Din această perspectivă, incompatibilitatea stabilită prin
textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din
Constituţie, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, deoarece textul nu instituie o restrangere a
exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legală prevăzută în
scopul asigurării probităţii participanţilor la realizarea justiţiei.
De asemenea, prin Decizia nr. 166 din 1 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 434 din 14 mai 2004, Curtea a constatat că art. 20 alin. (1)
din Legea nr. 51/1995 nu instituie restrangeri ale exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci
incompatibilităţi în exercitarea profesiei de avocat la instanţa de judecată
sau la parchetul unde soţul, ruda ori afinul pană la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat.
Aceste incompatibilităţi constituie măsuri de protecţie pentru părţi împotriva
suspiciunilor privind situaţii de natură să altereze actul de justiţie.
Incompatibilitatea reglementată de dispoziţia criticată
reprezintă o garanţie şi o măsură de protecţie a justiţiabililor care recurg la
serviciile unui avocat, ale căror interese trebuie asigurate potrivit legii.
Raţiunile care au stat la baza
adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel
încat aceasta se impune a fi
menţinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, excepţie ridicată de Anton Mădălin Burtan Pop în Dosarul
nr. 1.696/187/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu