Decizia Nr.813 din 02.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3¹) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Emilian Prodan, reprezentant al organizaţiei „Comisariatul General pentru Relaţia cu Societatea Civilă“, în Dosarul nr. 75.744/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 806D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 75.744/3/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3¹) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Excepţia a fost ridicată de Emilian Prodan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea de personalitate juridică organizaţiei „Comisariatul General pentru Relaţia cu Societatea Civilă“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că interzicerea utilizării în denumirea unei asociaţii a sintagmei „comisariat“ încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, precum şi dreptul la asociere, dat fiind faptul că, înainte de legiferarea acestei interdicţii, au fost înregistrate şi au dobândit personalitate juridică asociaţii care utilizează în denumirea lor această sintagmă.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că introducerea unei restricţii legale cu privire la un atribut de identificare a unei persoane juridice nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, dat fiind faptul că interdicţia este de aplicabilitate generală, pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică. Mai mult, interdicţia este justificată, fiind de natură să pună capăt unei stări de insecuritate socială, generată de înfiinţarea unor asociaţii cu denumiri conţinând sintagme susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional ori local. Nu este încălcat nici dreptul constituţional la asociere, coroborat cu art. 53 din Constituţie, deoarece asociaţii fondatori sunt în continuare liberi să se asocieze în orice formă reglementată de lege, astfel încât să nu contravină ordinii publice.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că, prin introducerea unei interdicţii având aplicabilitate generală cu privire la un element de identificare al unei asociaţii, nu se încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată prin ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Prevederile criticate nu contravin dreptului constituţional la asociere sau dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, ci reprezintă o reglementare mai restrictivă a utilizării unor sintagme susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional ori local.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (3¹) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu modificările ulterioare. Alin. (3¹) al art. 7 a fost introdus prin dispoziţiile art. I din Legea nr. 34/2010 pentru completarea art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 9 martie 2010.Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(3¹) Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau local se înţelege includerea în denumirea asociaţiei a unor termeni precum: «comisariat», «inspectorat», «gardă», «academie», «autoritate», «consiliu», «agenţie» sau derivatele acestora.“În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 40 - Dreptul la asociere şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din actul normativ criticat, în vederea dobândirii personalităţii juridice a unei asociaţii constituite potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, oricare dintre membrii asociaţi poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul asociaţia, fiind interzisă, potrivit prevederilor art. 7 alin. (3), utilizarea în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional ori local.Textul de lege criticat enumeră în mod exemplificativ sintagmele sau cuvintele a căror utilizare este interzisă în cadrul denumirii unei asociaţii, astfel cum aceasta din urmă este definită prin art. 4 din actul normativ criticat, şi anume „(...) subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.“ Astfel, legiuitorul a urmărit să delimiteze sfera asociaţiilor, ca subiecte de drept ce au ca scop realizarea unor interese legitime colective sau personale nepatrimoniale, de cea a instituţiilor statului, autorităţi administrative centrale sau locale, care, în realizarea interesului public, naţional sau local, sunt înfiinţate prin lege, iar nu potrivit manifestării de voinţă a unor persoane fizice sau juridice.Interdicţia de a nu utiliza, în cadrul denumirii unei asociaţii, termeni similari cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau local a fost introdusă de legiuitor în scopul de a nu crea confuzie în cadrul societăţii, în privinţa entităţilor deţinătoare a forţei publice coercitive.De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, şi prin Decizia nr. 688 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2005, reţinând că în cazul firmelor „care conţin cuvintele sau sintagmele (...) care sunt de natură să creeze confuzie cu denumirea unei instituţii publice ori de interes public. Printr-o normă imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public. Numele de «Academie» este rezervat, în general, instituţiilor de consacrare ştiinţifică şi culturală. Acest termen nu poate fi legat decât de o activitate cultural-ştiinţifică de înalt nivel, de cercetare sau de instruire. În vederea apărării interesului general, legiuitorul a instituit o interdicţie absolută în domeniu (...)“.Pentru aceeaşi raţiune, legiuitorul poate institui interdicţia de includere în denumirea unei asociaţii a termenului «comisariat», fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.În legătură cu invocarea încălcării dreptului constituţional la asociere, prin legiferarea unor condiţii restrictive, de a căror respectare depinde înscrierea asociaţiei înfiinţate în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, şi implicit, dobândirea de personalitate juridică, Curtea constată că acest text constituţional nu este aplicabil în cauză, norma constituţională referindu-se exclusiv la persoanele fizice. De altfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, legiuitorul a prevăzut posibilitatea persoanelor fizice de a se asocia, fără a constitui o persoană juridică, atunci când realizarea scopului propus permite aceasta.Autorul excepţiei mai susţine că, dat fiind faptul că, anterior legiferării acestei interdicţii, au fost înfiinţate asociaţii care utilizează în denumirea lor termeni precum: „comisariat“, „inspectorat“, „gardă“, „academie“, „autoritate“, „consiliu“, „agenţie“ sau derivatele acestora, este încălcat principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Curtea constată însă că, dimpotrivă, norma juridică criticată este aplicabilă, de la intrarea ei în vigoare, în mod nediscriminatoriu, tuturor destinatarilor ei, fiind respectat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, fără privilegii şi fără discriminări.De altfel, Curtea a reţinut în mod constant că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări. În acest sens este Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, prin care Curtea Constituţională a statuat că „respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate.“ A se vedea, în acelaşi sens, şi deciziile nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011.Întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate art. 7 alin. (3¹) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Emilian Prodan, reprezentant al organizaţiei „Comisariatul General pentru Relaţia cu Societatea Civilă“, în Dosarul nr. 75.744/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu