Decizia Nr.810 din 24.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 16 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 2.861/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.168D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.169D/2015, nr. 1.193D/2015, nr. 1.325D/2015 şi nr. 1.358-1.360D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în dosarele nr. 20/83/2015, nr. 2/83/2015, nr. 3.016/83/2014, nr. 3.134/83/2014 şi nr. 7/83/2015 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Sindicatul Liber Învăţământ Zona Balş, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 712/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 1.325D/2015, autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.169D/2015, nr. 1.193D/2015, nr. 1.325D/2015 şi nr. 1.358-1.360D/2015 la Dosarul nr. 1.168D/2015, care a fost primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 169 din 19 martie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:9. Prin încheierile din 24 iunie 2015, 23 iunie 2015 şi din 8 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.861/83/2014, nr. 20/83/2015, nr. 2/83/2015, nr. 3.016/83/2014, nr. 3.134/83/2014 şi nr. 7/83/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile, prin care s-au admis excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiunea referitoare la drepturi băneşti.10. Prin Încheierea din 3 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 712/104/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber Învăţământ Zona Balş, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe civile, prin care s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea referitoare la drepturi băneşti.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii. În acest sens arată că drepturile salariale fac parte din conţinutul complex al dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de dispoziţiile constituţionale şi ale Convenţiei sus-amintite, în acelaşi sens fiind Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11/2012 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Însă, prin instituirea prescripţiei asupra drepturilor salariale, dreptul de proprietate nu mai este garantat şi ocrotit, devenind iluzoriu şi pur teoretic.12. În final, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege şi orice fel de renunţare, inclusiv cea tacită, care şi-ar găsi exprimarea prin nedepunerea cererii întrun anumit termen, este exclusă prin prevederile textului de lege criticat.13. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă opinează, în esenţă, în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin art. 44 din Constituţie, deoarece exercitarea dreptului de acces la justiţie poate fi supusă unor condiţionări legale cum sunt termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum şi stabilitatea raporturilor juridice. Legiuitorul are dreptul de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura şi obiectul diferitelor litigii.14. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 169 din 19 martie 2015, nr. 210 din 31 martie 2015 şi nr. 435 din 9 iunie 2015.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.16. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, deoarece instituirea unor termene de prescripţie este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin deciziile nr. 296 din 8 iulie 2003, nr. 216 din 13 martie 2007, nr. 251 din 6 martie 2008 şi nr. 648 din 11 mai 2010. Totodată, arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În condiţiile în care, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem, titularul unui drept este prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen.17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, cererea de judecare în lipsă depusă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.325D/2015, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă însă că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, având următorul conţinut:

– Art. 171 alin. (1): „Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.";

– Art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi: „Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat [...]".20. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 171 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii fac parte din capitolul III „Plata salariului" al titlului IV „Salarizarea", iar dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi fac parte din capitolul I „Dispoziţii generale" al titlului XII „Jurisdicţia muncii". Curtea reţine că, asupra aceloraşi dispoziţii de lege, criticate din perspective identice, s-a pronunţat prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, şi Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015, sau Decizia nr. 435 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 567 din 29 iulie 2015, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 22. Prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, paragraful 15, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a reţinut că, deşi „drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de «bun» şi «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale»" (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100). 23. Referitor la conformitatea dintre textele de lege care stabilesc termene de prescripţie pentru exercitarea dreptului material la acţiune şi dispoziţiile constituţionale ale art. 44, prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, paragraful 13, Curtea a reţinut jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia imprescriptibilitatea nu este consacrată ca atare în Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională. (În acest sens este Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003.) 24. Totodată, Curtea a reţinut că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate, prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante. Prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine, pe calea silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Aşadar, prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripţie. În consecinţă, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie este neîntemeiată.25. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin şi celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, conform cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege, Curtea a reţinut că se poate pronunţa doar asupra conformităţii textelor de lege criticate cu prevederile şi principiile constituţionale, iar nu şi asupra conformităţii dintre mai multe texte de lege.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în dosarele nr. 2.861/83/2014, nr. 20/83/2015, nr. 2/83/2015, nr. 3.016/83/2014, nr. 3.134/83/2014 şi nr. 7/83/2015 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Sindicatul Liber Învăţământ Zona Balş, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 712/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015. PREŞEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean