DECIZIE Nr. 81 din 25 mai 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr.
143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 8 iulie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea
oficiilor juridice, exceptie ridicata de Csaba Kun in Dosarul nr. 1.225/R/1997
al Judecatoriei Oradea.
La apelul nominal este prezent Csaba Kun personal si ca reprezentant al
Filialei Electrocentrale Cluj, lipsind Primaria Comunei Tetchea, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei de
neconstitutionalitate, Csaba Kun, sustine oral aceleasi motive de
neconstitutionalitate din notele scrise, depuse la dosarul Judecatoriei Oradea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca inadmisibila, deoarece exceptia a fost ridicata cu incalcarea dispozitiilor
art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 1998, pronuntata de Judecatoria Oradea in
Dosarul nr. 1.225/R/1997, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 143/1955 privind
organizarea si functionarea oficiilor juridice, exceptie ridicata de Csaba Kun.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
"prezuma lipsa de egalitate profesionala a cetatenilor romani care sunt
licentiatii sau diplomatii facultatii de drept, insarcinati prin lege, ca
avocati sau consilieri juridici sau jurisconsulti, cu asistenta juridica si
apararea intereselor persoanelor fizice sau juridice in materie comerciala,
civila, penala etc., asistenta juridica fiind o prerogativa a avocatilor,
conform art. 24 din Constitutia Romaniei, formulata ca dreptul la aparare".
In acelasi sens se mai arata ca "diferentierea accesului in justitie a
profesionistilor dreptului cu aceeasi diploma sau licenta a Facultatii de drept
... este profund vexatorie si nedreapta pentru cei care nu sunt avocati, insa
au aceleasi aptitudini, pregatire practica si teoretica ca acestia", si
ca, de asemenea, "constitutionalitatea avocatilor situeaza pe juristii
neavocati in afara legii, cu toate ca sunt cetatenii aceleiasi tari ...".
Inegalitatea s-ar manifesta, sustine autorul exceptiei, si in faptul ca
"avocatii sunt tutelati de Ministerul Justitiei", in timp ce
"protectia consilierilor juridici sau a jurisconsultilor este incredintata
celorlalte ministere". In final, autorul exceptiei solicita Curtii
Constitutionale sa constate si neconstitutionalitatea prevederilor Decretului
nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice.
Exprimandu-si opinia, Judecatoria Oradea apreciaza ca exceptia este
nefondata, deoarece Decretul nr. 143/1955 este un act normativ preconstitutional,
care nu a fost abrogat expres, iar prevederile art. 4 din acest decret confera
consilierului juridic dreptul de a reprezenta unitatea in fata instantelor
judecatoresti si in fata oricaror organe ale puterii ori administratiei de
stat, in conditiile prevazute la art. 6 din acelasi act normativ. Se mai arata
ca, potrivit art. 6, cand unitatea nu se infatiseaza in justitie prin
conducerea ei, reprezentarea acesteia se face prin oficiul juridic, in baza
delegatiei semnate de conducerea unitatii sau de seful oficiului juridic.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost
solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivarea acestei
opinii se arata ca drepturile si obligatiile legale prevazute pentru persoanele
care exercita cele doua profesiuni - de consilier juridic si de avocat - sunt
distinct determinate si diferentiate, inclusiv dreptul de reprezentare in fata
instantelor de judecata. Astfel - se sustine in continuare - "consilierul
juridic, in temeiul raportului de munca si al mandatului expres dat de
conducatorul persoanei juridice ..., reprezinta interesele persoanei juridice
in fata instantei de judecata in limitele mandatului primit, iar avocatul
reprezinta interesele persoanei care l-a angajat, potrivit prevederilor Legii
nr. 51/1995, in limitele prevazute de aceasta". Asadar, "practicantii
ambelor profesiuni beneficiaza de tratament egal in fata instantelor de
judecata, avand aceleasi drepturi si obligatii, exercitarea acestor profesiuni
facandu-se in limitele competentelor reglementate de lege".
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata, de asemenea, ca exceptia este
neintemeiata. Se precizeaza in acest sens ca absolventii facultatilor de drept
pot opta liber pentru exercitarea oricarei profesii juridice, dar persoanele
respective nu pot sa solicite "aplicarea unui tratament egal tuturor
profesiilor, intrucat se afla in situatii deosebite". Specificul
activitatilor determina - astfel cum arata Guvernul - stabilirea prin legi
speciale a unor conditii minimale de exercitare a diferitelor profesii.
Statutul juridic diferentiat al profesiilor de avocat sau de consilier juridic
este determinat, in principal, de imprejurarea ca profesia de avocat este
libera si independenta, iar profesia de consilier juridic se exercita de
consilieri juridici in calitate de persoane incadrate in munca la unitatile la
care activeaza si sunt supusi Codului muncii. Guvernul precizeaza, in fine, ca,
prin Decizia nr. 45/1995, Curtea Constitutionala a statuat ca prevederile Legii
nr. 51/1995 nu contravin art. 16 alin. (1) si art. 24 din Constitutie.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, notele depuse de autorul exceptiei, sustinerile orale ale
acestuia, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Cu privire la exceptia ridicata Curtea constata ca aceasta a fost invocata
in cadrul unui proces avand ca obiect contestatia privind aplicarea unei
sanctiuni contraventionale. Problemele privind constitutionalitatea textelor de
lege ce reglementeaza statutul juridic al avocatului, pe de o parte, si
statutul juridic al consilierului juridic, pe de alta parte, nu au legatura cu
solutionarea cauzei de catre instanta judecatoreasca. Asa fiind, nu este
indeplinita conditia prevazuta la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, potrivit caruia "Curtea Constitutionala decide asupra
exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei
(...)".
In aceasta situatie exceptia de neconstitutionalitate ridicata urmeaza a fi
respinsa ca inadmisibila, in temeiul alin. (6) al aceluiasi articol.
Sustinerea autorului exceptiei ca judecarea procesului depinde in aceasta
cauza de "dovada calitatii de reprezentant al jurisconsultilor, care au
fost pusi in afara Constitutiei" nu are nici un temei, intrucat instanta
de judecata nu a contestat calitatea de reprezentant a consilierului juridic.
In speta exceptia a fost ridicata de consilierul juridic al unei unitati
economice in cadrul unui proces civil cu o autoritate publica. Potrivit art. 23
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate
poate fi invocata de o persoana care are calitatea de parte in proces.
Invocarea de catre consilierul juridic a exceptiei de neconstitutionalitate
este facuta insa cu depasirea limitelor mandatului sau, in numele si in
interesul sau propriu, fara nici o legatura cu obiectul procesului. Rezulta
deci ca acesta abuzeaza de calitatea sa de mandatar, ridicand in procesul ce
are loc intre alte parti o exceptie in interes propriu, ca si cand ar avea el
insusi calitatea de parte, iar nu de reprezentant al unei parti, ceea ce, de
asemenea, este inadmisibil.
Cu privire la raportarea de catre autorul exceptiei a dispozitiilor atacate
la prevederile Legii nr. 51/1995, Curtea constata ca examinarea
constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui
text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea
prevederilor mai multor legi intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta
din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.
Procedandu-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia ca, desi fiecare
dintre dispozitiile legale este constitutionala, numai coexistenta lor ar pune
in discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca nu ne aflam
in prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea, ci a unei simple
contrarietati intre norme legale din acelasi domeniu, coordonarea legislatiei
in vigoare fiind de competenta autoritatii legiuitoare.
De altfel, examinand si pe fond exceptia, Curtea constata ca nu sunt
intemeiate criticile de neconstitutionalitate, deoarece nici reglementarile
legale ce configureaza statutul juridic al jurisconsultului (consilierului
juridic), cuprinse in Decretul nr. 143/1955, si nici acelea cuprinse in Legea
nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat nu pot fi
considerate neconstitutionale, desi se impune necesitatea perfectionarii unor
elemente importante ale statutului juridic al jurisconsultului, prin adoptarea
unei reglementari moderne in acest domeniu.
Asa-zisa inegalitate a statutului celor doua categorii profesionale are la
baza deosebiri ce decurg din specificul atributiilor si al temeiurilor juridice
ale fiecareia dintre aceste categorii, inclusiv in ceea ce priveste faptul ca
intr-un caz ne aflam in prezenta unui contract de munca, in timp ce in celalalt
caz activitatea se desfasoara in baza unui contract de mandat ce imprumuta
elemente ale contractului de antrepriza.
O concluzie contrara, aceea de a asigura jurisconsultului o pozitie egala
cu cea a avocatului, ar presupune, de altfel, modificarea reglementarilor in
vigoare, ceea ce excede competentei Curtii, care nu se poate substitui
Parlamentului pentru a modifica o dispozitie legala a carei constitutionalitate
este contestata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr.
143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice, exceptie
ridicata de Csaba Kun in Dosarul nr. 1.225/R/1997 al Judecatoriei Oradea.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 mai 1999.
p. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Maria Bratu