DECIZIE Nr.
792 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934
asupra cambiei si biletului la ordin
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la
ordin, excepţie ridicată de Prosszer Zoltan şi Prosszer Daniela-Gabriela în Dosarul nr. 3.633/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.633/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
67 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Excepţia
a fost ridicată într-o cauză avand ca obiect judecarea cererii de apel introdusă împotriva
sentinţei prin care s-a respins cererea de opoziţie cambială aparţinand autorilor excepţiei, în calea de atac a
apelului, instanţa invocand
din oficiu excepţia tardivităţii acestuia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederea legală criticată, potrivit
căreia exercitarea căii de atac împotriva hotărarii pronunţate asupra opoziţiei care se face „într-un termen de 15
zile calculat de la pronunţare, contravine flagrant principiului constituţional
al garantării dreptului la apărare, precum şi principiului egalităţii
cetăţeanului în faţa legii." In acest sens arată că „partea este ţinută să
exercite o cale de atac fără să cunoască considerentele ce au stat la baza
pronunţării hotărarii
apelate". Pe de altă parte, autorii excepţiei consideră că, soluţionand excepţia invocată, Curtea
Constituţională „urmează să analizeze în ce măsură prevederile art. 62 alin.
(3) din Legea nr. 58/1934 au fost abrogate implicit prin prevederile art. 402
alin. 2 din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care opoziţia cambială
este asimilată cu o veritabilă contestaţie la executare", iar „hotărarea pronunţată în această din urmă
procedură nu este susceptibilă de apel".
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece „stabilirea momentului de începere a curgerii termenului de apel de la
pronunţare şi nu de la comunicare" nu înseamnă înfrangerea principiului egalităţii,
„legiuitorul putand institui,
în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedură, precum
şi modalităţi specifice de exercitare a drepturilor procedurale".
De asemenea, tribunalul apreciază că dreptul la apărare
nu este încălcat, deoarece autorii excepţiei „nu sunt privaţi de posibilitatea
de a-şi motiva hotărarea, întrucat [...], potrivit dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
motivele de apel pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfăţişare".
In ceea ce priveşte susţinerile referitoare la
asimilarea opoziţiei cambiale cu o contestaţie la executare, tribunalul a
reţinut că „acestea sunt aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii
şi urmează să facă obiectul analizei de către instanţa de judecată, la
soluţionarea cauzei".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederea legală criticată este constituţională. In acest sens arată că nu
poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii, deoarece „dispoziţiile
legale deduse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor persoanelor
aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare
pe considerente arbitrare". Totodată, „textele legale invocate nu aduc
atingere dreptului părţilor ca pe parcursul întregului proces să-şi valorifice
pretenţiile sau să dovedească netemeinicia pretenţiilor adversarului, prevalandu-se de toate garanţiile dreptului la
apărare în cadrul unui proces public".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare şi din concluziile autorilor îl constituie
dispoziţiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi
biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934,
potrivit cărora „Hotărarea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în
termen de 15 zile de la pronunţare".
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) referitor
la egalitatea în drepturi şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.
Examinand excepţia, Curtea
Constituţională reţine următoarele:
Executarea cambială a fost concepută de legiuitor ca o
procedură simplificată, în vederea valorificării cu celeritate a drepturilor cambiale.
Astfel, potrivit art. 61 din Legea nr. 58/1934, cambia
se învesteşte cu formulă executorie de către judecătorie, avand valoare de titlu executoriu, somaţia de
executare se transmite debitorului, iar conform art. 62 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 58/1934, debitorul poate face opoziţie la executare în termen de 5
zile de la primirea somaţiei şi judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului
de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte
pricini.
Curtea constată însă că prin
alin. (3) al art. 62 se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile
referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă. Astfel,
calea de atac a hotărarii
pronunţate asupra opoziţiei este apelul, şi nu recursul,
acest apel declarandu-se în termen de 15 zile de la
pronunţarea hotărarii şi nu de
la comunicarea acesteia.
Curtea reţine că instituirea unei norme speciale cu
privire la momentul declarării căii de atac, prin care se derogă de la norma
generală cuprinsă în art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu are
semnificaţia unei atingeri aduse dreptului la apărare aparţinand autorului excepţiei. Aceasta, deoarece
prevederile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 trebuie interpretate în
coroborare cu prevederile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul,
precum şi dovezile invocate în susţinerea acestuia pot fi depuse inclusiv la
prima zi de înfăţişare.
Aşa fiind, autorii excepţiei aveau posibilitatea ca, în
intervalul cuprins între comunicarea hotărarii şi prima zi de înfăţişare, să-şi valorifice dreptul la apărare,
motivandu-şi cererea de apel
şi arătand dovezile pe care
aceasta se întemeiază.
Totodată, Curtea mai reţine că exercitarea unui drept
de către titularul său nu poate avea loc decat într-un
anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea
anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare
valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Ca urmare,
neexercitarea dreptului de a declara apel în termenul de 15 zile de la pronunţarea
hotărarii asupra opoziţiei
cambiale, datorită lipsei de diligentă a titularului acestuia, nu are
semnificaţia încălcării dreptului său la apărare.
De asemenea, nu poate fi
reţinută nici critica privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi,
întrucat instituirea unui
termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv îşi poate exercita prerogativa conferită de lege nu
contravine acestui principiu, atat timp cat tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil
acelaşi tratament juridic, fără privilegii şi fără discriminări.
Cat priveşte susţinerea
autorilor excepţiei potrivit căreia Curtea Constituţională urmează să analizeze
dacă opoziţia cambială „este asimilată cu o veritabilă contestaţie la
executare", Curtea constată că acestea sunt aspecte care ţin de
interpretarea şi aplicarea legii, excedand competenţei instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai
sus, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi
biletului la ordin, excepţie ridicată de Prosszer Zoltan şi Prosszer
Daniela-Gabriela în Dosarul nr. 3.633/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu