DECIZIE   Nr. 79 din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 si art. 385 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 166 din 21 februarie 2006

Ion Predescu                        -  preşedinte

Nicolae Cochinescu             -  judecător

Aspazia Cojocaru                 -  judecător

Constantin Doldur                -  judecător

Acsinte Gaspar                    -  judecător

Kozsokar Gabor                   -  judecător

Petre Ninosu                        -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu         -  judecător

Marinela Mincă                    -  procuror

Afrodita Laura Tutunaru      -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi art. 385 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Bercea, Romulus Gheorghe Bercea şi Gheorghe Bercea în Dosarul nr. 227/R/2005 al Judecătoriei Luduş.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate de instanţa de contencios constituţional, care a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale. Până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 28 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 227/R/2005, Judecătoria Luduş a sesizat Curtea  Constituţională  cu  excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 şi art. 38518 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Bercea, Romulus Gheorghe Bercea şi Gheorghe Bercea în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în faza de rejudecare după casare, cu trimitere la prima instanţă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei, sprijinindu-se pe modul de interpretare şi de aplicare a textelor legale criticate de către instanţa de recurs, susţin că prevederile art. 385 alin. 1, coroborate cu cele ale art. 300 din Codul de procedură penală, încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât favorizează partea care a lipsit în mod nejustificat la două termene consecutive. Aceasta, deoarece instanţa de recurs, după ce a dispus rejudecarea pricinii în vederea clarificării cadrului juridic procesual, a anulat toate actele întocmite de instanţa de fond. Or, o atare dispoziţie nu ar putea însă să modifice starea de fapt existentă referitoare la cauza de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.

Judecătoria Luduş nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu numai că nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal, soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigenţe.

Mai mult, dispoziţiile art. 300 raportate la art. 385 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 şi art. 385 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:

Art. 300 - Verificarea sesizării instanţei:

„Instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.

In cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia."

Art. 385   - Limitele rejudecării:

„Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.

Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost casată."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 300 şi art. 385 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 291 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2005, şi Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, pentru considerentele acolo reţinute.

Intrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.

Referitor la susţinerile autorilor excepţiei privind anularea actelor întocmite de instanţa de fond, Curtea Constituţională reţine că acestea privesc modul de interpretare şi de aplicare a legii, iar examinarea lor excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi art. 385 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Bercea, Romulus Gheorghe Bercea şi Gheorghe Bercea în Dosarul nr. 227/R/2005 al Judecătoriei Luduş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru