DECIZIE Nr.
788 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 9 alin. 1 pct. 18 si pct. 19 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1009 din 19 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3859 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Constantin Creţu şi Laurenţa Creţu în Dosarul nr. 2.043/2006 al
Tribunalului Timiş - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât se critică o omisiune de
reglementare care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.043/2006, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3859 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Constantin Creţu şi Laurenţa Creţu.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, deoarece Codul de procedură penală a lăsat în afara
reglementării eroarea instanţelor de recurs, iar eroarea gravă de fapt şi
excesul de putere nu compensează absenţa unei legi privind erorile judiciare.
Tribunalul Timiş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este nefondată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei
nu a precizat vreun motiv de ordin juridic care să justifice critica de
neconstitutionalitate, limitându-se numai la menţionarea articolelor din
Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este nefondată, deoarece cele două cazuri
de casare prevăzute la art. 3859 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de
procedură penală asigură judecarea cauzei în mod echitabil de către o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege, iar părţile se pot prevala de
toate garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică
procesul echitabil. In plus, dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu art.
129 din Constituţie, care atribuie exclusiv legiuitorului dreptul de a stabili
cazurile exercitării căilor de atac, fără a contraveni regulilor
constituţionale privind înfăptuirea justiţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Cazurile în care se poate face
recurs. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale,
prin Incheierea din 21 iunie 2006, dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 18 au fost modificate
şi completate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului
de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. In prezent, textele de lege criticate au
următorul cuprins: „Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
[...]
18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având
drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare;
19. când judecătorii de fond au comis un exces de
putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în
stat;".
Autorii excepţiei de neconstitutionalitate susţin că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei vătămate de a fi
despăgubită patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, ale
art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 1 alin. (3) şi (5)
referitoare la statul de drept şi la obligativitatea respectării Constituţiei
şi a legilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la dreptul
oricărei persoane de a avea acces liber la justiţie, precum şi la dreptul
părţilor la un proces echitabil, cu trimitere la dispoziţiile art. 6, 14 şi 17
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la interzicerea
discriminării şi la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că, în realitate, autorul excepţiei nu formulează critici de
neconstitutionalitate, ci consideră că prevederile art. 3859 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedură penală nu sunt de natură să
asigure repararea erorilor judiciare comise de instanţele de recurs. Rezultă
aşadar că se critică o omisiune de reglementare.
Curtea s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de
neconstitutionalitate ce vizau omisiuni de reglementare, statuând în mod
constant că jurisdicţia constituţională nu se poate substitui legiuitorului
pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite şi, de aceea, critica de
neconstitutionalitate prin omisiune este inadmisibilă. Altminteri, un astfel de
control ar reprezenta o ingerinţă în sfera atribuţiilor Parlamentului, care,
potrivit art. 58 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este unica autoritate
legiuitoare a tării.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3859 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Constantin Creţu şi Laurenta Creţu în Dosarul nr. 2.043/2006 al
Tribunalului Timiş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu