DECIZIE Nr.
787 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, art. 318 si art. 319 1 din
Codul de procedura civila si a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 490 din 16 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 3191
din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, excepţie ridicată de Mihaela Almăşan în Dosarul nr. 380/57/2009 al
Curţii de Apel Alba Iulia -Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 380/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 3191 din Codul de procedură
civilă şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Mihaela Almăşan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că drepturile fundamentale trebuie
garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică,
imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana
interesată constituind o încălcare a dreptului acesteia de acces liber la
justiţie. Legea nr. 146/1997 reprezintă o încălcare evidentă a accesului liber
la justiţie şi a dreptului la apărare, deoarece titularului unui interes
legitim i se refuză mijloacele legale de natură să-i permită apărarea acestui
drept. De asemenea, dispoziţiile art. 317, art. 318 şi art. 3191 din
Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16
alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 21 din Legea fundamentală.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 317, art. 318 şi art. 3191 din Codul de
procedură civilă şi ale Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie
1997, cu modificările ulterioare.
Dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate au
următorul conţinut:
-Art. 317: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu
contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste
motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua
când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu
călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită
pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate
prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond.";
-Art. 318: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot
fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli
materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în
parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare.";
- Art. 3191: „Instanţa poate suspenda
executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei
cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod
corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 11 alin. (2) referitoare la
dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind
universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în
drepturi, art. 20 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor
constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, art. 21
referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 1 şi ale
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 3191
din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale
ca cele invocate în prezenta cauză. In acest sens sunt Decizia nr. 102 din 20
ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din
16 februarie 2009, Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, şi Decizia nr.
1.676 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 128 din 25 februarie 2010.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, Curtea constată că aceasta a fost examinată
în repetate rânduri pe calea controlului de constituţionalitate a posteriori
prin raportare la normele constituţionale şi internaţionale invocate în cauza
de faţă. De exemplu, prin Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 iunie 2008, şi Decizia
nr. 1.319 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 118 din 26 februarie 2009, Curtea, soluţionând excepţia de
neconstituţionalitate, a reţinut, pentru argumentele acolo expuse, că
prevederile Legii nr. 146/1997 sunt constituţionale.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia
adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 3191 din Codul de procedură
civilă şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Mihaela Almăşan în Dosarul nr. 380/57/2009 al Curţii de Apel Alba
Iulia - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu