DECIZIE   Nr. 783 din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 404 din 15 iunie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Oana Cristina Puică              - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurarea Românească - Asirom Vienna Insurance Group - S.A. - Sucursala Braşov în Dosarul nr. 9.315/197/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 mai 2009, în prezenţa consilierului juridic al autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 12 mai 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 2 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.315/197/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Asigurarea Românească - Asirom Vienna Insurance Group - S.A. - Sucursala Braşov cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei decizii penale pronunţate de Tribunalul Braşov.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la protecţia proprietăţii, întrucât abrogarea dispoziţiilor art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală duce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar în situaţia greşitei aplicări a legii în alte cazuri decât cele strict prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală şi, pe cale de consecinţă, la menţinerea unor soluţii greşite ce nu mai pot fi remediate în niciun fel, mai ales după abrogarea instituţiei recursului în anulare.

Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.073/2007 şi nr. 379/2008.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.073/2007 şi nr. 947/2008. Mai arată că prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...] 185. La articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogă."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţie.

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Referitor la competenţa sa, Curtea reţine că art. 146 lit. d) din Constituţie nu exceptează de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi că, în cazul constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte. In acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, şi prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi urmează să fie admisă pentru considerentele expuse în continuare.

Pct. 171 al art. 3859 alin. 1 din Codul de procedură penală, abrogat prin dispoziţiile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, prevede unul dintre cazurile în care hotărârile recurate sunt supuse casării, şi anume: „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii". Gândit de legiuitor drept caz de casare cu caracter general privind încălcarea legii materiale, acesta a fost introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea acestui cod, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în condiţiile existenţei şi în procesul civil a unui atare motiv de casare, consacrat de prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă: „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii", realizându-se astfel o abordare unitară a acestei problematici în dreptul procesual român.

Curtea constată că abrogarea pct. 171 al art. 3859 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin eliminarea posibilităţii criticării pe calea recursului a unei hotărâri judecătoreşti pe motiv că este contrară legii sau că s-a făcut o greşită aplicare a legii, închide părţii interesate calea valorificării efective a dreptului încălcat.

Intr-adevăr, ori de câte ori legea penală sau civilă a fost încălcată, trebuie să se asigure părţii interesate posibilitatea de a cere şi de a obţine restabilirea legalităţii prin casarea hotărârii nelegale. Or, prin abrogarea pct. 171 al art. 3859 alin. 1 din Codul de procedură penală, se asigură existenţa remediului numai pentru unele dintre cazurile de încălcare a legii materiale penale, formulate la pct. 12-17, 19 şi 20 ale aceluiaşi articol, iar pe de altă parte, se creează un vid de reglementare în ceea ce priveşte desfiinţarea hotărârii nelegale în situaţia încălcării legii civile. Aşadar, recursul reclamantului în procesul civil de daune produse printr-o infracţiune se poate întemeia pe aplicarea greşită a legii civile, în timp ce pentru recursul părţii civile sau al părţii responsabile civilmente din procesul penal nu există temei de casare în cazul greşitei aplicări a legii civile în soluţionarea acţiunii civile de către instanţa penală. Prin urmare, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt lipsite de posibilitatea apărării intereselor lor legitime specifice în cadrul procesului penal, spre deosebire de părţile procesului civil.

Curtea constată că abrogarea art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu în cauzele Aydin contra Turciei (1997), Rotaru împotriva României (2000) şi Conka contra Belgiei (2002), că efectul esenţial al dispoziţiei cuprinse în art. 13 din Convenţie constă în a impune existenţa unui recurs intern ce abilitează instanţa naţională să ofere o „reparaţie adecvată", recursul trebuind să fie „efectiv" din punctul de vedere atât al reglementării, cât şi al rezultatului practic.

In sfârşit, Curtea constată că motive de casare similare cu cel prevăzut de textul de lege abrogat prin dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate se regăsesc şi în legislaţiile procesual penale ale altor ţări europene, precum Italia, Franţa şi Spania.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 31 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurarea Românească -Asirom Vienna Insurance Group - S.A. - Sucursala Braşov în Dosarul nr. 9.315/197/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică