Decizia Nr.78 din 26.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2541 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 199 din 25 martie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Afrodita Laura Tutunaru	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254¹ alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Mihai Dragu în Dosarul nr. 8.154/63/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 648D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece soluţia legislativă criticată este justificată prin raportare la art. 24 lit. c) din Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării şi art. 120 alin. (1) din Constituţie coroborat cu art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 17 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.154/63/2013, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254¹ alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Mihai Dragu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri în anularea deciziei de eliberare din funcţia de director al unei unităţi de învăţământ liceal.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece fac posibilă, prin detaşare în interesul învăţământului, numirea şi eliberarea din funcţia de conducere a directorilor unităţilor de învăţământ preuniversitar şi a celorlalte unităţi enumerate prin decizie a inspectoratului şcolar general. Or, şcoala este o instituţie de educare şi formare, şi nu o instituţie politică, şi, de aceea, directorii trebuie să fie oameni ai comunităţii, nu ai unui partid politic, motiv pentru care deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe post, numirea în funcţii de conducere şi angajarea personalului didactic ar trebui să se ia la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie, descentralizarea oferind şcolii oportunitatea de a-şi câştiga rolul central şi poziţia de prestigiu în cadrul comunităţii.6. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 254¹ alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, astfel cum a fost introdus prin articolul unic pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, care au următorul conţinut:
(1) Personalul didactic titular în învăţământul preuniversitar poate fi detaşat în interesul învăţământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unităţi/instituţii de învăţământ şi unităţi conexe, la solicitarea acestuia, precum şi pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an şcolar a conducerii unităţilor de învăţământ, unităţilor conexe ale învăţământului preuniversitar, inspectoratelor şcolare şi caselor corpului didactic şi a funcţiilor de îndrumare şi de control în inspectoratele şcolare. Detaşarea în interesul învăţământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. [...] (3) Asigurarea conducerii unei unităţi de învăţământ preuniversitar particular, până la organizarea concursului, dar nu mai mult de sfârşitul anului şcolar, se poate realiza de cadre didactice care se disting prin calităţi profesionale, manageriale şi morale, după cum urmează: [...]b)prin detaşarea în interesul învăţământului a cadrelor didactice titulare în învăţământul preuniversitar de stat sau a cadrelor didactice titulare în alte unităţi de învăţământ particular, la propunerea conducerii persoanei juridice finanţatoare şi cu acordul scris al persoanelor solicitate, prin decizie a inspectorului şcolar general. 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă care nu poate fi îngrădit şi art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în fapt, prin Decizia nr. 1.679 din 23 august 2012 a inspectoratului şcolar judeţean, autorul excepţiei a fost numit, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţia de director al Liceului Teoretic „Henri Coandă“ din Craiova, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar în curs, respectiv 31 august 2013, menţionându-se că angajatorul îşi rezervă dreptul de a dispune încetarea detaşării acestuia în funcţia de director la Liceul Teoretic „Henri Coandă“ Craiova la o dată anterioară termenului stabilit. La data de 27 martie 2013, acelaşi inspectorat a dispus prin Decizia nr. 140 încetarea numirii prin detaşare a acestuia şi revenirea la postul anterior deţinut, respectiv de profesor titular în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ preuniversitar de stat. Prin Sentinţa civilă nr. 8.291 din 31 octombrie 2013 a Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea în contencios formulată de Mihai Dragu. Acesta din urmă a formulat recurs împotriva hotărârii judecătoreşti, cadru procesual în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254¹ alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 1/2011.14. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254¹ alin. (3) lit. b) din Legea nr. 1/2011, Curtea constată că acestea normează cu privire la „Asigurarea conducerii unei unităţi de învăţământ preuniversitar particular“. Or, în speţa dedusă judecăţii instanţei de drept comun, obiectul litigiului îl constituie soluţionarea unei cereri de anulare a deciziei de eliberare din funcţia de director al unei unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, respectiv Liceul Teoretic „Henri Coandă“ din Craiova. Prin urmare, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale potrivit cărora aceasta se pronunţă asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti care au legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu respectă această exigenţă, sens în care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254¹ alin. (3) lit. b) din Legea nr. 1/2011 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.15. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254¹ alin. (1) din Legea nr. 1/2011, Curtea constată că acestea dispun cu privire la posibilitatea detaşării în interesul învăţământului a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, la solicitarea acestuia, pentru asigurarea conducerii unităţilor de învăţământ pe o perioadă determinată de cel mult un an şcolar. Detaşarea se realizează conform metodologiei elaborate, motiv pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 143⁵ alin. (1) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2012-2013, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.560/2011, „În cazul funcţiilor de conducere din unităţi de învăţământ preuniversitar de stat [...] detaşarea în interesul învăţământului se face la propunerea inspectorului şcolar general, cu avizul consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar şi cu acordul scris al persoanelor solicitate, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar.“ De altfel, în prezent, potrivit dispoziţiilor art. 258 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, „În cazul vacantării funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, conducerea interimară este asigurată, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar, de un cadru didactic titular, numit prin detaşare în interesul învăţământului, prin decizia inspectorului şcolar general, cu avizul consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar şi cu acordul scris al persoanelor solicitate.“16. Autorul excepţiei critică prevederile art. 254¹ alin. (1) din Legea nr. 1/2011, deoarece fac posibilă, prin detaşare în interesul învăţământului, numirea şi eliberarea din funcţia de conducere a directorilor unităţilor de învăţământ preuniversitar prin decizie a inspectorului şcolar general, aspect care, în opinia acestuia, afectează principiul descentralizării serviciilor publice. Cu privire la această critică, Curtea constată că, potrivit art. 2 lit. l) din Legea-cadru nr. 195/2006, prin descentralizare se înţelege „transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat“, iar potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 1/2011, unul din principiile care guvernează învăţământul preuniversitar este cel al descentralizării în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi în proces. În acest sens conducerea sistemului şi a unităţilor de învăţământ se realizează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, de către inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti ca servicii publice deconcentrate ale ministerului, de către consiliile de administraţie, directorii, directorii adjuncţi şi consiliile profesorale ale unităţilor de învăţământ şi de către unităţile conexe ale ministerului (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, palatele şi cluburile copiilor), ale învăţământului preuniversitar (centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională), precum şi de casa corpului didactic din fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti. Toate aceste autorităţi au atribuţii expres prevăzute de lege, sens în care, potrivit art. 95 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 1/2011, inspectoratele şcolare judeţene „monitorizează activităţile de constituire şi de vacantare a posturilor didactice/catedrelor din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular, organizează concursul naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar de stat şi monitorizează concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate organizate de unităţile de învăţământ preuniversitar particular“. De asemenea, structura inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, se stabileşte prin ordin al ministrului, iar funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare se ocupă, prin concurs, de cadre didactice din cadrul corpului naţional de experţi. De altfel, potrivit art. 5 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.530/2011, acestea „sprijină dezvoltarea instituţională a unităţilor de învăţământ în condiţii de competiţie, în conformitate cu politica de descentralizare elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului“.17. Prin urmare, autorul excepţiei neagă toate aceste competenţe legal atribuite inspectoratelor şcolare, întrucât, în opinia sa, descentralizarea ar impune ca toate deciziile să fie luate numai la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie. O astfel de critică nu poate fi primită, întrucât descentralizarea învăţământului nu implică autonomie, care, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituţie, este specifică numai învăţământului universitar, ca o componentă a dreptului la învăţătură, şi presupune dreptul comunităţii universitare de a-şi stabili misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare, în limitele şi condiţiile impuse de aceasta. Aceasta este impusă de asigurarea unei adaptări neîntrerupte a învăţământului superior la nevoile de schimbare, la cerinţele societăţii şi la progresele ştiinţifice, oferind acestor instituţii capacitatea de a decide asupra organizării lor, a chestiunilor financiare, a politicii de personal şi a politicii curriculare.18. Or, descentralizarea la care face apel autorul excepţiei nu are în vedere aceste deziderate, întrucât ea este specifică numai administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale care, în acord cu art. 121 alin. (1) din Constituţie, realizează autonomia locală prin consilii locale şi primari. Prin urmare, inspectoratele şcolare nu aparţin acestor autorităţi, iar faptul că acestea au atribuţii legate de monitorizarea vacantării posturilor din învăţământul preuniversitar care se întrepătrund cu cele ale celorlalţi actori implicaţi în procesul de învăţământ preuniversitar mai sus arătaţi nu reprezintă altceva decât o garanţie a realizării actului de învăţământ în acord cu standardele de calitate definite la nivel naţional. Totodată, aspectele legate de autonomia locală şi deconcentrare vizează serviciile de interes local. Cu toate că inspectoratele şcolare reprezintă servicii publice deconcentrate ale ministerului, acestea fiind organizate în fiecare judeţ, precum şi în municipiul Bucureşti, procesul decizional la nivelul acestora ţine de principiul descentralizării astfel consacrat de Legea nr. 1/2011, şi nu de cel al descentralizării administrative la care face referite art. 120 din Constituţie. Prin urmare, acest procedeu reglementează grija legiuitorului de a plasa luarea deciziilor la nivelul comunităţii, neavând importanţă dacă sunt inspectorate şcolare ori consilii de administraţie de la nivelul unităţii de învăţământ, întrucât ambele reprezintă posibilităţi pe care autoritatea legislativă le poate reglementa, fără ca prin aceasta să se încalce principiile constituţionale.19. Aşa fiind, Curtea constată că, din perspectiva raportării la dispoziţiile constituţionale ale art. 120, excepţia este neîntemeiată.20. În ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie referitor la dreptul la muncă care nu poate fi neîngrădit, Curtea constată că din notele scrise ale autorului excepţiei nu rezultă o astfel de critică. De asemenea, nici considerentele încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional nu consacră raportarea la dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1), singura referire făcându-se doar în dispozitivul aceleiaşi încheieri. Or, în lipsa unei motivări concrete care să detalieze contrarietatea dispoziţiilor legale cu Constituţia, Curtea nu se poate substitui autorului în această analiză. Mai mult decât atât, în acord cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările adresate Curţii trebuie făcute în formă scrisă şi motivate. Aşa fiind, Curtea constată că nu se poate primi raportarea la dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254¹ alin. (3) lit. b) din Legea nr. 1/2011, excepţie ridicată de Mihai Dragu în Dosarul nr. 8.154/63/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 254¹ alin. (1) din Legea nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru