Decizia Nr.772 din 16.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bel Rom Patru“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.889/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.370D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.889/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bel Rom Patru“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect poprire asiguratorie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a stabilit ca soluţionarea cererilor de poprire asiguratorie să se realizeze fără citarea părţilor, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la apărare, egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi accesul liber la justiţie. Astfel, din analiza textului de lege criticat, se constată faptul că debitorul este privat de dreptul la apărare, întrucât nu poate participa la procedura de soluţionare a cererii de poprire asiguratorie şi, pe cale de consecinţă, nu poate contracara pretenţiile reclamantului, prin administrarea de probe în apărare.În opinia autorului excepţiei, dreptul la apărare, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil presupun instituirea unor garanţii în privinţa asigurării corectitudinii înfăptuirii actului de justiţie, însă textele legale criticate permit încălcarea acestor principii esenţiale ale procesului civil, suprimând dreptul persoanei de a participa în mod efectiv la soluţionarea cauzei sale în scopul stabilirii adevărului şi, implicit, al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât procedura instituită de art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă este o procedură derogatorie de la dreptul comun, întemeiată pe principiul celerităţii. În deplin acord cu principiile constituţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, o atare cerere poate fi formulată în faţa instanţelor judecătoreşti şi, chiar dacă nu soluţionează fondul cauzei, finalitatea procedurii măsurilor asiguratorii este aceea de a asigura fondul dreptului, iar încheierea dată în această procedură este supusă căilor de atac.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. 1 potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. 1 potrivit căruia dreptul la apărare este garantat şi art. 124 alin. 2 conform căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textului de lege criticat sa pronunţat prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005. Cu acel prilej a reţinut că „Procedura măsurilor asigurătorii nu soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Aşa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celerităţii“.Date fiind raţiunile înfăţişate, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii, potrivit competenţei sale constituţionale, „o procedură derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea reţine însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constituţional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoaşterea posibilităţii exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii de soluţionare a cererii de sechestru asigurător“.Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bel Rom Patru“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.889/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu