DECIZIE Nr. 239 din 5 iulie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin.
(5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b), art. 18, art. 21 alin. (5) si (6) si ale
art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 838 din 27 decembrie 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b), art. 18, art.
21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari
prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Abdulah H. Awla Khoshnaw si Laith
Abdulhamid Abdul Hussain Al Kazimi in dosarele nr. 3.511/2001 si 3.509/2001 ale
Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul
Ministerului Public arata ca, in temeiul art. 164 din Codul de procedura
civila, se impune conexarea dosarelor, avand in vedere ca acestea au ca obiect
aceleasi dispozitii legale. Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata,
raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului
nr. 160C/2001 la Dosarul nr. 158C/2001.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
apreciaza ca fiind intemeiate criticile de neconstitutionalitate privind
dispozitiile art. 20 alin. (5) si ale art. 21 alin. (6), referitoare la
caracterul definitiv si executoriu al hotararii date in prima instanta. In ceea
ce priveste celelalte dispozitii criticate se solicita respingerea exceptiilor.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 6 aprilie 2001, pronuntate in dosarele nr. 3.511/2001
si 3.509/2001 Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9
alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b), art. 18, art. 21 alin. (5) si (6)
si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si
regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr.
323/2001, exceptii ridicate de Abdulah H. Awla Khoshnaw si Laith Abdulhamid
Abdul Hussain Al Kazimi.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, al caror continut este
identic, se sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor
art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 23, 24 si 49 din
Constitutie, precum si celor ale art. 3, art. 5 pct. 1 si 4, art. 13 si 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza, in
esenta, ca textele vizate de exceptiile de neconstitutionalitate sunt conforme
cu prevederile constitutionale.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctele de vedere exprimate, apreciaza ca exceptiile de
neconstitutionalitate sunt neintemeiate. In esenta, se arata ca textele de lege
criticate "reglementeaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca
cererea prin care strainul solicita acordarea statutului de refugiat, acestea
fiind prevederi amanuntite, care au menirea de a fi intelese si folosite cu
usurinta de cetateni straini, care solicita acordarea statutului de
refugiati". Se mai arata ca dispozitiile constitutionale invocate ca fiind
incalcate "reglementeaza obligatiile statului roman de a indeplini cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele internationale, care fac
parte din dreptul intern si ca statutul de refugiat se acorda numai in
conditiile legii".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1) si ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele
dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 436 din 3 septembrie 2000:
- art. 9 alin. (5) si art. 13 alin. (1) lit. a), privind procedura ordinara
de acordare a statutului de refugiat;
- art. 18, referitor la procedura accelerata de acordare a statutului de
refugiat;
- art. 21 alin. (5) si (6) si art. 22, privind procedura in cazul cererilor
pentru acordarea statutului de refugiat depuse in punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat.
Autorii exceptiilor de neconstitutionalitate sustin ca textele de lege
criticate contravin urmatoarelor dispozitii constitutionale:
- art. 11 alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament;
- art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetatenilor;
- art. 20 alin. (2), referitor la tratatele internationale privind
drepturile omului;
- art. 23, privind libertatea individuala;
- art. 24, referitor la dreptul la aparare;
- art. 49, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati.
In sustinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca
si incalcarea dispozitiilor art. 3, art. 5 pct. 1 si 4, art. 13 si ale art. 14
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, dispozitii privind interzicerea torturii, dreptul la libertate si
la siguranta, dreptul la un recurs efectiv si interzicerea discriminarii.
Analizand exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea
Constitutionala retine urmatoarele:
I. In legatura cu dispozitiile art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, ulterior
sesizarii cu exceptiile din prezentele dosare, Curtea Constitutionala s-a
pronuntat intr-o alta cauza, avand ca obiect si aceste prevederi din lege care
au fost criticate sub aceleasi aspecte si prin raportare la aceleasi dispozitii
din Constitutie si din acte internationale, ca si in cauzele de fata. Astfel,
prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, nepublicata, Curtea Constitutionala a
admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, statuand, in esenta, ca aceste prevederi,
potrivit carora "In cazul prevazut la alin. (5) lit. a) hotararea este
motivata, definitiva si executorie de drept [...]", incalca dreptul la
aparare garantat de art. 24 din Constitutie. Pentru a pronunta aceasta solutie
Curtea a retinut ca, intrucat "hotararea primei instante este definitiva
si executorie, aceasta hotarare urmeaza sa fie pusa in aplicare imediat. Drept
urmare, in exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de
executare), solicitantul, nemultumit de solutia de respingere a cererii sale de
catre prima instanta, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se
apara in fata instantei de recurs".
Ulterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176 din 29 mai
2001 a fost adoptata Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27
iunie 2001. Potrivit dispozitiilor acestei legi, pe data intrarii sale in
vigoare alineatul (6) al articolului 21 va avea urmatorul cuprins: "In
cazul prevazut la alin. (5) lit. a) hotararea instantei este definitiva si
irevocabila."
Ca urmare a acestei modificari, la data pronuntarii prezentei decizii art.
21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, in redactarea criticata de
autorii exceptiilor de neconstitutionalitate, nu mai este in vigoare. Or, potrivit
dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, aceasta nu se poate pronunta
decat asupra dispozitiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, ceea
ce exclude exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unor prevederi
de lege eliminate din legislatie. Acesta este si sensul in care Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia
nr. 32 din 2 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 178 din 26 aprilie 1999.
In consecinta, in temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, coroborate cu cele ale alin. (6) din art. 23 al legii,
care prevad ca exceptia este inadmisibila atunci cand este contrara
prevederilor alin. (1), exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania urmeaza sa fie respinsa, ca devenita inadmisibila.
II. Referitor la exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile
art. 13 alin. (1) lit. a), art. 18, art. 21 alin. (5) si ale art. 22 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr.
323/2001, dispozitii de lege criticate, de asemenea, ca fiind
neconstitutionale, Curtea constata ca si acestea au mai facut obiectul
controlului de constitutionalitate.
Prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, respingand, cu majoritate de voturi
in ceea ce priveste art. 22 alin. (1), exceptiile de neconstitutionalitate
ridicate cu referire la aceleasi dispozitii din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 si prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si
internationale ca si prezentele dosare Curtea Constitutionala a retinut, in
esenta, urmatoarele:
Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza
egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, pretins a fi
incalcate prin art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta criticata, nu sunt
aplicabile in cauza, intrucat acest text constitutional are in vedere persoane
care au calitatea de cetatean roman.
In legatura cu sustinerea referitoare la incalcarea art. 18 alin. (1) din
Constitutie, care statueaza cu privire la cetatenii straini si apatrizi, Curtea
a observat ca intre drepturile refugiatilor si ale persoanelor care au dobandit
o forma de protectie legea romana prevede: liberul acces la instantele de
judecata - art. 23 alin. (1) lit. l); dreptul de a fi asistat sau reprezentat
de un avocat si de a i se asigura in mod gratuit un interpret pe intreaga
durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat - art. 13 alin. (1)
lit. b), precum si dreptul de a nu fi expulzat sau returnat
("non-refoulement"), cu exceptiile stabilite prin lege - art. 23
alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate intre textele criticate
si dispozitia constitutionala mentionata.
Sustinerile privind neconstitutionalitatea normelor din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 care reglementeaza procedura accelerata (art. 18 - 20)
si pe acelea care reglementeaza procedura in cazul cererilor pentru acordarea
statutului de refugiat depuse in punctele de control pentru trecerea frontierei
de stat (art. 21 - 22), prin raportare la art. 49 din Constitutie, au fost respinse
deoarece textele de lege criticate nu contin restrangeri speciale ale
exercitiului unor drepturi pentru strainii care urmeaza procedura de acordare a
unei forme de protectie din partea statului roman.
Prin aceeasi decizie Curtea a mai retinut ca, "de altfel, pentru
aceleasi motive, urmeaza a fi respinse si exceptiile de neconstitutionalitate
privind celelalte dispozitii din ordonanta."
In sfarsit, in legatura cu incalcarea art. 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale Curtea a retinut ca textele
de lege criticate "nu opresc, in realitate, partile interesate de a apela
la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate
garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica,
procesul echitabil".
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii, cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr.
176/2000 isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
III. In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorii acestora au
invocat si incalcarea prin prevederile art. 22 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 a dispozitiilor art. 23 din Constitutie.
Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca textul criticat reglementeaza
procedura pentru acordarea statutului de refugiat, pe cand dispozitiile
constitutionale pretins a fi incalcate stipuleaza cu privire la
"Libertatea individuala" a persoanei si conditiile in care se pot
realiza perchezitii, retineri si arestari si faptul ca acestea pot fi dispuse
numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. Asa fiind, rezulta ca
prevederile art. 23 din Constitutie nu sunt incidente in cauza si, in
consecinta, critica urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
IV. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9
alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, prin raportare la prevederile
art. 49 din Constitutie si ale art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta nu poate fi
primita. Textul criticat permite restrangerea dreptului de libera circulatie in
cazul strainilor solicitanti ai statutului de refugiat, restrangere care este
conforma cu dispozitiile constitutionale, deoarece ea are loc numai pentru
motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevazute in art. 49 din
Constitutie. De asemenea, Curtea constata ca invocarea prevederilor art. 5 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu
are incidenta in cauza, deoarece aceste prevederi se aplica
"lipsirii" de libertate, iar nu "restrangerii" libertatii.
V. Curtea constata ca este neintemeiata si critica de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000.
Acest text de lege garanteaza dreptul la aparare si dreptul la interpret, fiind
in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 24 si 127.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi in ceea ce priveste art. 22 alin. (1),
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 323/2001, exceptii ridicate de Abdulah H. Awla Khoshnaw si Laith Abdulhamid
Abdul Hussain Al Kazimi in dosarele nr. 3.511/2001 si 3.509/2001 ale
Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 9
alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b), art. 18, art. 21 alin. (5) si ale
art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de aceiasi autori in aceleasi dosare.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu