DECIZIE Nr. 77
din 5 noiembrie 2007
cu privire la
aplicabilitatea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind
statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, referitoare la acordarea primei de concediu de odihna.
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 553 din 22 iulie 2008
Dosar nr. 43/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicabilitatea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din
Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, referitoare la acordarea primei de
concediu de odihna.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 75 de
judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili că
dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, fiind suspendate, nu pot justifica
acordarea sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu, potrivit
reglementărilor cuprinse în acele dispoziţii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin.
(2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la
acordarea primei de concediu de odihnă.
Astfel, unele instanţe au respins cererile funcţionarilor
publici privind plata primelor de concediu, considerând că deşi prin art. 34
alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, este reglementat dreptul
acestora la prima de concediu, respectiv acordarea, pe lângă îndemnizaţia de
concediu, a unei sume egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în
concediu, un atare drept nu poate fi valorificat cât timp a fost suspendat
succesiv, începând cu anul 2001, prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 33/2001 şi, în continuare, pentru anii următori, prin legile
de adoptare a bugetului de stat pe anii 2002-2006.
In argumentarea acestui punct de vedere s-a mai
susţinut că, în raport cu prevederile Legii nr. 24/2000, pe durata suspendării,
dispoziţiile respective nu fac parte din ordinea de drept, astfel că apare
lipsită de temei legal obligarea angajatorului, pe cale judecătorească, să
plătească prima de concediu pentru perioada 2001-2006 prin înfrângerea voinţei
legiuitorului, pentru că instanţa s-ar substitui în atribuţiile sale, ceea ce ar constitui o încălcare a
principiului separaţiei puterilor în stat.
Alte instanţe, dimpotrivă, au admis cererile formulate
de funcţionarii publici şi au stabilit ca primele de concediu să fie plătite,
reţinând că suspendarea succesivă a acordării dreptului nu echivalează cu
stingerea lui, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării sale în
momentul suspendării.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In adevăr, prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999
privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a reglementat că funcţionarii publici au dreptul la
plecarea în concediu de odihnă, pe lângă îndemnizaţia de concediu, la o „primă
egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se
impozitează separat".
Ulterior, prin art. III alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 s-a prevăzut că „se suspendă până la data de
31 decembrie 2001 aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) care cuprind
dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediu de odihnă", iar
prin art. 32 din Legea nr. 744/2001 s-a dispus menţinerea în continuare a
suspendării dreptului de primă de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2002.
De asemenea, prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 s-a dispus din nou
continuarea suspendării dreptului la primă de concediu de odihnă până la 31
decembrie 2003, prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 s-a menţinut
suspendarea dreptului respectiv
până la data de 31 decembrie 2004, prin art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004
privind bugetul de stat pe anul 2005 s-a menţinut prelungirea suspendării până
la 31 decembrie 2005, iar prin art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379 privind
bugetul de stat pe anul 2006 s-a prelungit perioada de suspendare până la 31
decembrie 2006.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a
făcut referire impune a se reţine că dreptul la primă pentru concediul de
odihnă al funcţionarilor publici, instituit prin art. 34 alin. (2) din Legea
nr. 188/1999, republicată, şi-a produs efectul începând cu data menţionată,
suspendarea exerciţiului acestui drept neputând fi echivalată cu însăşi
înlăturarea lui.
In acest sens, prin art. 18 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în
muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele
fiind formulate şi apărate de stat împotriva oricăror încălcări ale
manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un
raport de muncă, prima de concediu nu poate fi considerată anulată prin actele
normative menţionate.
Intr-o atare situaţie,
suspendarea exerciţiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu
însăşi înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziţie legală nu i-a fost
înlăturată existenţa şi nici nu s-a constatat neconstituţionalitatea textului
de lege ce prevede acest drept.
Sub acest aspect, mai este de reţinut că, în prezent,
sunt în vigoare şi au fost chiar aplicate, pentru anul 2007, dispoziţiile art.
35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora „funcţionarul
public are dreptul pe lângă îndemnizaţia de concediu, la o primă egală cu
salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează
separat".
De altfel, în ipoteză similară, Secţiile Unite ale
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au pronuţat în acest sens prin deciziile
nr. XXIII din 12 decembrie 2005 şi nr. XII din 5 februarie 2007.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu
salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea
funcţionarilor publici, astfel cum a fost reglementată prin dispoziţiile art.
34 alin. (2) devenit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Dispoziţiile art. 34 alin. (2) [(devenit art. 35 alin.
2)] din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici,
republicată, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu
salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei
categorii de personal.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin.
3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei