DECIZIE Nr.
768 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecatoresti si art. 27 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 516 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Neculai Costea, Maria Costea, Victor Costea, Aurel Costea, şi
Cristina Costea în Dosarul nr. 22.574/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 22.574/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti
şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Neculai
Costea, Maria Costea, Victor Costea, Aurel Costea şi Cristina Costea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că limitarea operată de dispoziţiile art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 188/2000, coroborate cu cele ale art. 27 din Codul de
procedură civilă, înfrânge în mod evident dispoziţiile
constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie. Prin îngrădirea
posibilităţii de recuzare a executorului judecătoresc la motivele enumerate de
norma procedurală, se restrânge dreptul persoanei interesate de a obţine
recuzarea unui executor care a dovedit atitudine partizană şi lipsă de profesionalism.
Totodată, autorii excepţiei de neconstituţionalitate
apreciază că prin prevederile criticate se reglementează şi o inegalitate între
poziţia părţilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a
alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului
executoriu, în timp ce debitorului i se răpeşte această posibilitate.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi cele
ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie
2000, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate ca
fiind neconstituţionale au următorul cuprins:
- Art. 10 din Legea nr. 188/2000:
„(1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în
cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2,
3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută
recuzarea poate declara că se abţine.
(3) Partea interesată poate cere instanţei de
executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una
dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea
executării silite. Incheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a
respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt
supuse niciunei căi de atac.
(4) Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate
fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
(5) Incheierea prin care s-a hotărât recuzarea va
arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi
păstrate.";
- Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Judecătorulpoate
fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii
lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin,
până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă
ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia
din aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau
afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind
încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al
patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau
dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a
fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre
părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce
se judecă;
8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau
făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din
rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau
rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil
şi art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra prevederilor legale criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii, de
exemplu prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, respingând
excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că
„dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod
limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul
în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea
observă însă că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o
paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la
baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus
arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o
parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau
netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21
alin. (1)-(3) şi ale art. 53.
De asemenea, Curtea a reţinut că enumerarea limitativă
a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie
cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor
situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Pe cale de consecinţă,
nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile
statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie."
Curtea a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile
art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este
prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa
legiuitorului, iar Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse
controlului de constituţionalitate.
In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia există o
inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are
„posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării
titlului executoriu", Curtea constată că această critică este nefondată,
întrucât, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, în
cadrul procedurii de executare silită ambele părţi beneficiază de anumite
garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie
împotriva executării înseşi, împotriva oricărui act de executare etc. De
asemenea, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată
prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanţei
sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a dus la îndeplinire obligaţia ce-i
revine.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti
şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Neculai
Costea, Maria Costea, Victor Costea, Aurel Costea şi Cristina Costea în Dosarul
nr. 22.574/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu