DECIZIE Nr.
766 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 204 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 2 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 şi ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Cam&Cam" - S.R.L. din Năvodari în
Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.841/212/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 şi ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Cam&Cam" - S.R.L. din
Năvodari cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei
civile nr. 2.861 din 18 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Constanta în
Dosarul nr. 9.841/212/2007.'
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt contrare
art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) din Constituţie, întrucât, în măsura
în care poate fi dovedită provenienţa licită a unor mărfuri, constatarea
contravenţiei pentru temeiurile indicate de textele de lege puse în discuţie şi
aplicarea sancţiunilor apar ca o restrângere a dreptului de proprietate. De
asemenea, consideră că se contravine şi prevederilor art. 57 din Constituţie,
sens în care arată că dispoziţiile de lege criticate înfrâng posibilitatea unei
persoane de a se bucura de un bun achiziţionat, fiind prezumat că trebuie să
obţină date arbitrar stabilite, chiar dacă sunt anumite date concrete de
identificare pentru aceste bunuri. In sfârşit, susţine că sunt înfrânte şi
prevederile constituţionale care consacră libertatea comerţului.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării
unor bunuri, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea
proprietăţii private, întrucât dreptul de proprietate trebuie să fie exercitat
în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, consideră că nu se aduce nicio
restrângere libertăţii activităţii economice. In ceea ce priveşte art. 57 din
Constituţie, arată că acesta nu este incident în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţii potrivit cărora:
„(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) deţinerea de produse accizabile în afara
regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform
titlului VII din Codul fiscal;
b) neanunţarea autorităţii fiscale competente, în
termenul legal, despre modificările aduse datelor iniţiale avute în vedere la
eliberarea autorizaţiei;
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false;
d) nerespectarea programului de lucru al
antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate, aşa cum a
fost aprobat de autoritatea fiscală competentă;
e) practicarea, de către producători sau de către
importatori, de preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de
producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugă acciza
şi taxa pe valoarea adăugată;
f) neînscrierea distinctă în facturi a valorii
accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia
internă, în cazurile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal;
g) neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de
titlul VII din Codul fiscal;
h) neefectuarea, prin unităţi bancare, a
decontărilor între furnizori şi cumpărători, ca persoane juridice, de produse
accizabile;
i) amplasarea mijloacelor de măsurare a producţiei
şi a concentraţiei de alcool şi distilate în alte locuri decât cele prevăzute
expres în titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de
către supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal în cazul
deteriorării lor;
j) nesolicitarea desemnării supraveghetorului fiscal
în vederea desigilării cisternelor sau recipientelor în care se transportă
alcoolul şi distilatele în vrac;
k) transportul de produse accizabile care nu sunt
însoţite de documentul administrativ de însoţire a mărfii - DAI - prevăzut la titlul VII din Codul fiscal sau
pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete
referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum şi
transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu
poartă sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate;
l) fabricarea de alcool sanitar de către alte
persoane decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de alcool etilic;
m) comercializarea în vrac, pe piaţa internă, a
alcoolului sanitar;
n) circulaţia şi comercializarea în vrac a
alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor în alte scopuri decât cele expres
prevăzute în titlul VIII din Codul fiscal;
o) neevidenţierea corectă în registrul special a
cantităţilor de alcool şi distilate importate în vrac;
p) neevidenţierea la organele fiscale teritoriale a
situaţiilor privind modul de valorificare a alcoolului şi distilatelor;
q) nesolicitarea organului fiscal teritorial în
vederea desigilării instalaţiilor de fabricaţie, precum şi neevidenţierea în
registrul destinat acestui scop a informaţiilor privind capacităţile reale de
distilare, data şi ora sigilării şi desigilării cazanelor sau a celorlalte
instalaţii de fabricaţie a ţuicii şi a rachiurilor de fructe;
r) comercializarea, la preţuri mai mari decât
preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate, a produselor pentru care
s-au stabilit astfel de preţuri;
s) comercializarea produselor ce nu se regăsesc în
listele cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către
operatorii economici producători şi importatori;
ş) refuzul operatorilor economici producători de
ţigarete de a prelua şi de a distruge, în condiţiile prevăzute de lege,
cantităţile de produse din tutun confiscate;
t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor
elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor
necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau
robinete prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate
necontorizate;
ţ) comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie
primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a alcoolului etilic şi a
distilatelor cu concentraţia alcoolică sub 96,0% în volum;
u) desfăşurarea activităţilor de distribuire şi
comercializare angro a băuturilor alcoolice şi produselor din tutun fără
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2441 alin. (1) din Legea
nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
v) comercializarea, prin pompele staţiilor de
distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor
petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto, precum şi a petrolului
lampant, care corespund standardelor naţionale de calitate;
x) funcţionarea instalaţiilor de producere alcool
etilic şi de distilate, fără program aprobat;
y) comercializarea produselor accizabile într-un
antrepozit fiscal în perioada în care autorizaţia a fost suspendată, revocată
sau anulată, fără acordul autorităţii fiscale competente pentru valorificarea
stocurilor de produse, acordat în condiţiile prevăzute de lege, precum şi
nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează
cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care
acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în
cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), I), m), n), v), x) şi y);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a
mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în
cazul prevăzut la alin. (1) lit. k);
c) oprirea activităţii de comercializare a
produselor accizabile pe o perioadă de 1-3
luni, în cazul comercianţilor în sistem angro sau cu amănuntul, pentru
situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), m), u) şi v);
d) oprirea activităţii de producţie a produselor
accizabile prin sigilarea instalaţiei, în cazul producătorilor, pentru situaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. d), i), I), n) şi x).
(21) Constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:
a)netransmiterea în termenul legal a documentului
administrativ de însoţire a mărfii către autoritatea fiscală competentă, la
momentul expedierii produselor accizabile în regim suspensiv;
b)primirea produselor accizabile fără prezentarea
documentului administrativ de însoţire a mărfii la destinaţie, cu excepţia
cazului în care prin lege se prevede altfel.
(3) Autoritatea fiscală competentă suspendă, la
propunerea organului de control, autorizaţia de antrepozit fiscal pentru
situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) şi x)."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 204 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Marcarea produselor se
efectuează prin timbre sau banderole.
(2)Dimensiunea şi elementele ce vor fi
inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.
(3)Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat
sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să fie
aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil,
respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să
deterioreze marcajul.
(4)Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole
deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi
considerate ca nemarcate."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin.
(2) teza întâi şi alin. (8) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii
private şi la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din
infracţiuni ori contravenţii, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă
a drepturilor şi libertăţilor, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 45
prin care se consacră libertatea economică şi se instituie obligaţia statului
de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că argumentele formulate de autorul excepţiei pornesc de la premisa că
posibilitatea de a proba provenienţa licită a unor bunuri ar trebui să ducă la
o exercitare neîngrădită a dreptului de proprietate asupra acelor bunuri şi
orice restrângere, inclusiv prin prevederea unor obligaţii „arbitrar
stabilite", aşa cum este obligaţia de a marca produsele, şi a unor
sancţiuni corelative este neconstituţională.
Or, Curtea observă că această concepţie care tinde să
absolutizeze dreptul de proprietate nu se circumscrie cadrului constituţional
invocat de însuşi autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din
Constituţie, „conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
prin lege". Prin urmare, legiuitorul este în drept ca, în considerarea
unor situaţii deosebite avute în vedere, să reglementeze condiţiile concrete
ale exercitării dreptului de proprietate.
In situaţia textelor de lege criticate, se prevăd
condiţii suplimentare pentru deţinerea şi comercializarea bunurilor care se
încadrează în categoria produselor accizabile sau care sunt implicate în
procesul de producţie al acestora, condiţii ce răspund necesităţii îndeplinirii
unor obligaţii de ordin fiscal. Aşa fiind, neîndeplinirea acestor condiţii
atrage cu titlu de consecinţă şi caracterul ilicit al deţinerii şi
comercializării acestora, fapt ce justifică aplicarea sancţiunile prevăzute de
art. 220 din Codul de procedură fiscală.
In mod similar, desfăşurarea activităţii economice nu
poate să se desfăşoare decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege,
astfel că sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi
semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestei activităţi.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 57 din Constituţie, Curtea apreciază că, prin
conţinutul reglementării sale, acesta nu are nicio incidenţă în cauză.
De altfel, Curtea constată că aspecte asemănătoare
celor invocate în prezenta cauză au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, putând fi amintite în acest sens Decizia nr. 835 din 2
octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736
din 31 octombrie 2007, şi Decizia nr. 1.045 din 13 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală şi ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cam&Cam" - S.R.L. din
Năvodari în Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea