DECIZIE   Nr. 76 din  8 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 157 din 22 februarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marinela Minca        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel Arsanache in Dosarul nr. 6.979/C/2004 al Judecatoriei Arad.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata. Se arata ca textul de lege criticat asigura respectarea garantiilor constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie, nefiind incalcate, astfel cum sustine autorul exceptiei, prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie si nici cele ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.979/C/2004, Judecatoria Arad a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de inculpatul Daniel Arsanache, trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea, in conditiile concursului real de infractiuni prevazute de art. 33 lit. a) din Codul penal, a infractiunii de ultraj prevazute de art. 239 alin. 3 si 4 din Codul penal si a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, prevazuta de art. 321 alin. 1 din Codul penal. Masura arestarii preventive a fost mentinuta de instanta si in cursul judecatii, constatandu-se ca temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala, care prevad conditia ca inculpatul sa fi savarsit o infractiune, incalca dispozitiile art. 23 alin. (11) din Constitutie. In art. 17 alin. 1 din Codul penal se prevede ca infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Or, stabilirea vinovatiei se face numai dupa judecarea faptei, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. De aceea, in opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece, in temeiul lor, inculpatul este presupus vinovat de savarsirea unei infractiuni, incalcandu-se astfel prezumtia de nevinovatie. De asemenea, se considera ca motivul prevazut in art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala ca "inculpatul sa fi savarsit o infractiune" contravine si prevederilor art. 20 din Constitutie, prin aceea ca incalca art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat acest motiv nu este prevazut printre cazurile in care o persoana poate fi privata de libertatea sa.
    Judecatoria Arad considera ca prevederile art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala sunt constitutionale, deoarece nu contravin dispozitiilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, precum si, de asemenea, prin aplicarea art. 20 din Legea fundamentala, nici celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala este neintemeiata, avand in vedere ca dispunerea masurii arestarii preventive este un mijloc menit sa faciliteze desfasurarea urmaririi penale si a procesului penal in general. Asa fiind, este evident ca intelesul atribuit art. 148 alin. 1 lit. e) si h) nu este acela ca inculpatului i se imputa deja savarsirea unei infractiuni, fapt ce nu poate fi stabilit decat prin hotararea de condamnare ramasa definitiva, ci ca exista probe sau indicii considerate temeinice, in raport cu stadiul in care se afla procesul penal, despre savarsirea unei infractiuni, pentru ca, pe acest temei, sa se poata lua masura arestarii preventive. Se mai mentioneaza ca insasi Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede la art. 5 pct. 1 lit. c) situatia in care persoana a fost arestata sau retinuta in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente "atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune [...]". In spiritul conventiei, prezumtia de nevinovatie nu exclude arestarea preventiva. In concluzie, Guvernul arata, in punctul sau de vedere, ca garantiile pe care Codul de procedura penala le prevede pentru respectarea prezumtiei de nevinovatie sunt in deplina concordanta atat cu prevederile constitutionale, cat si cu normele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate, stabilind conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului, nu contravin in nici un mod reglementarilor art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru ca acestea din urma sa fie aplicate cu prioritate. In plus, masura arestarii preventive este o restrangere a libertatii persoanei, permisa de Constitutie prin art. 53, in scopul desfasurarii instructiei penale, iar conditia ca fapta imputata sa fie prevazuta de legea penala, ca o infractiune de o anumita gravitate, reprezinta tocmai o garantie impotriva luarii arbitrare a acestei masuri. Totodata, arata ca dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala sunt in concordanta si cu prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie. In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala, potrivit carora: "Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri: [...] e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica."
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie, potrivit carora, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata". Totodata, prevederile art. 148 alin. 1 lit. h) sunt considerate ca fiind contrare, prin aplicarea art. 20 din Constitutie, si dispozitiilor art. 5 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care enumera cazurile si conditiile in care o persoana poate fi privata de libertate.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, pentru considerentele ce urmeaza:
    1. In ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala cu prevederile din Constitutie privitoare la prezumtia de nevinovatie, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceasta decurge din conditia ceruta de lege pentru luarea masurii arestarii inculpatului, aceea ca el sa fi savarsit o infractiune. Or, termenul "infractiune" prevazut in acest text are intelesul aratat in art. 17 alin. 1 din Codul penal, acela de fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Cum stabilirea vinovatiei nu se poate face decat printr-o hotarare de condamnare definitiva, dispozitiile legale criticate, arata autorul exceptiei, sunt neconstitutionale, deoarece, pe baza acestora, inculpatul este presupus vinovat de savarsirea unei infractiuni, incalcandu-se astfel prezumtia de nevinovatie.
    Analizand aceasta critica, Curtea constata ca este nefondata. Dispozitiile art. 148 din Codul de procedura penala, care prevad cazurile si conditiile in care poate fi dispusa masura arestarii preventive, fiind incluse in titlul IV al Partii generale a Codului de procedura penala, privitor la masurile preventive si alte masuri procesuale, in capitolul I intitulat "Masurile preventive", sectiunea IV, denumita "Arestarea preventiva", dezvaluie natura juridica a masurii procesuale examinate, aceea de mijloc de dinamizare a urmaririi penale si a procesului penal in general. Din interpretarea rationala a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala nu rezulta ca inculpatului i se imputa savarsirea unei infractiuni, fapt care nu poate fi stabilit decat prin hotarare judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva, ci ca exista probe sau indicii considerate ca fiind temeinice, in raport cu stadiul in care se afla procesul penal, despre savarsirea unei infractiuni. Folosirea in art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala a termenului "infractiune" in locul celui de "fapta prevazuta de legea penala" are o semnificatie pur tehnica, aceasta desemnand incadrarea faptei, cu privire la care exista probe sau indicii temeinice ca a fost savarsita de inculpat, intr-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infractiune si o sanctioneaza cu o pedeapsa de o anumita gravitate. De aceea, nu se poate sustine ca dispozitiile legale examinate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie privitoare la prezumtia de nevinovatie.
    2. In motivarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, se arata, de asemenea, ca acestea ar fi contrare unor prevederi ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In opinia autorului exceptiei dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala trebuie intelese si aplicate in corelatie cu prevederile art. 5 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care enumera la lit. a) - f) cazurile si conditiile in care o persoana poate fi privata de libertatea sa, in special cu prevederile lit. c), conform carora unul dintre cazurile in care o persoana poate fi privata de libertate exista "daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatilor judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia". Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste dispozitii din Conventie, care sunt de stricta interpretare, sunt incalcate de cele ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, care se refera nu la simple "motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune", ci la conditia ca inculpatul sa fi savarsit fapta cu forma de vinovatie ceruta de lege pentru existenta infractiunii. Se arata, totodata, ca, intrucat notiunea de inculpat implica lipsa unei hotarari judecatoresti de condamnare ramase definitive, masura prelungirii arestarii preventive contravine Constitutiei, deoarece echivaleaza cu o constatare a vinovatiei, desi aceasta nu a fost legal stabilita.
    Analizand criticile de neconstitutionalitate aduse si sub aceste aspecte dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nici acestea nu pot fi primite. Asa cum s-a aratat mai sus, pe baza dispozitiilor legale criticate, inculpatul nu este considerat vinovat de savarsirea infractiunii, ci se constata numai ca exista probe sau indicii ca inculpatul a savarsit o infractiune de o anumita gravitate, temei suficient pentru a se putea lua masura arestarii preventive ca mijloc pentru desfasurarea normala a procesului penal, astfel cum se prevede si in art. 5 pct. 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pe de alta parte, garantiile procesuale pe care legea le ofera inculpatului si, in special, dreptul acestuia de a se plange impotriva masurii arestarii preventive atesta conformitatea dispozitiilor legale criticate cu prevederile art. 23 alin. (2) din Constitutie, care impun ca masura arestarii preventive sa se ia numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
    Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarilor aduse prin Legea nr. 281/2003. Astfel, prin Decizia nr. 26 din 15 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 26 mai 2000, s-a constatat ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor constitutionale privitoare la prezumtia de nevinovatie, si nici celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la libertatea persoanei.
    Cu acest prilej s-a retinut ca si in alte tari membre ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se regasesc prevederi asemanatoare. De exemplu, in art. 144 din Codul de procedura penala francez se prevede ca "detentia provizorie poate fi ordonata sau prelungita in materie criminala si in materie corectionala, daca pedeapsa prevazuta de lege este egala sau mai mare de un an inchisoare in caz de delict flagrant ori mai mare de doi ani inchisoare in celelalte cazuri, in situatiile in care detentia provizorie a persoanei puse sub urmarire penala este unicul mijloc de a conserva probele sau indiciile materiale sau de a impiedica fie o presiune asupra martorilor sau victimelor, fie o concertare frauduloasa intre persoanele puse sub urmarire si complici. Masura arestarii preventive se dispune si atunci cand detentia este necesara spre a proteja persoana in cauza, pentru a pune capat infractiunii sau pentru a preveni savarsirea din nou a acesteia, precum si pentru a garanta mentinerea persoanei respective la dispozitia justitiei sau pentru a apara ordinea publica de tulburarea cauzata prin infractiune".
    Considerentele si solutia Deciziei nr. 26 din 15 februarie 2000 isi pastreaza valabilitatea si sunt aplicabile si in prezenta cauza, constatandu-se ca nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei sale in aceasta materie.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. e) si h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniel Arsanache in Dosarul nr. 6.979/C/2004 al Judecatoriei Arad.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 februarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu