DECIZIE Nr.
756 din 18 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.900/44/2006, Curtea de Apel Galaţi -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul legal criticat încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece
nu se asigură asistenţa juridică obligatorie în faza urmăririi penale.
Curtea de Apel Galaţi
- Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, deoarece asistenţa juridică este facultativă, iar cazurile
când aceasta este obligatorie
sunt prevăzute expres de lege. Pe de altă parte, limitarea dreptului la
asistenţă juridică în faza urmăririi penale nu încalcă dreptul la apărare al
învinuitului, acesta beneficiind de alte garanţii procesuale în timpul
urmăririi penale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la
asistenţă juridică nu presupune dreptul la asistenţa juridică obligatorie. Aşa
fiind, legiuitorul are competenţa de a stabili cazurile în care este
obligatorie asistenţa juridică, iar restrângerea acestor situaţii la cazurile
prevăzute de art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală numai la faza
judecăţii nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 24 din
Constituţie se referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la
această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de către legiuitor, în temeiul
competentei sale constituţionale reglementate prin art. 61 alin. (1) şi art.
126 alin. (2).
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art.'2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au
următorul cuprins: „(3) în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în
care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă
sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin mai multe decizii s-a pronunţat cu privire la
constituţionalitatea textului criticat, prin raportare la aceeaşi dispoziţie
constituţională invocată şi în prezenta cauză.
Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 365 din 5 iulie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
171 alin. 3 din Codul de procedură penală, criticate în raport de art. 24 din
Constituţie, Curtea a reţinut că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu
dreptul la asistenţă juridică obligatorie, primul fiind garantat de Legea
fundamentală în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor,
care stabileşte şi situaţiile în care consideră că este necesar. In concluzie,
Curtea a statuat că dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală
sunt constituţionale chiar dacă nu prevăd că asistenţa juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme
exercitarea dreptului la asistenţă juridică este garantată.
De asemenea, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, prin Decizia nr. 533 din
13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, reţinând
că dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se
referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la această regulă
pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. In cazurile în care legea impune
asistenţa juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are
valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţionează atât în
favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurării unei
bune desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce
rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă în textul de lege.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru