DECIZIE Nr.
754 din 30 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 975 din 6 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Carmeco" - S.A. din Constanţa în
Dosarul nr. 6.750/2005 al Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.750/2005, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31
din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Carmeco" - S.A. din Constanţa cu ocazia soluţionării cererii
de recuzare formulate de autorul excepţiei într-o cauză civilă având ca obiect
o contestaţie la executare şi suspendarea executării
silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, referitor la
soluţionarea cererii de recuzare în camera de consiliu şi fără prezenţa
părţilor, contravine principiului egalităţii în drepturi, accesului liber la
justiţie şi dreptului la apărare, întrucât justiţiabilul nu poate fi prezent la
judecată şi nu se poate apăra în faţa instanţei, în vreme ce judecătorul care a
fost recuzat este prezent şi ascultat. De asemenea, se pune la îndoială chiar
obiectivitatea magistratului care soluţionează cererea de recuzare cu privire
la un coleg al său.
Judecătoria Constanţa apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16,
21 şi 24, întrucât procedura de soluţionare a cererii de recuzare este o
procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se analizează fondul cauzei deduse
judecăţii şi nu presupune dezbateri contradictorii. In acest sens, invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.
244/2002.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 31 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, în
acest sens invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 11/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 31 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:
„Instanţa decide asupra recuzării, în camera de
consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc
de dovadă a motivelor de recuzare.
In cursul judecării cererii de recuzare nu se va
face niciun act de procedură."
Autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată
contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi ale art. 24
referitor la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală invocate şi în cauza de faţă şi cu o motivare asemănătoare.
Astfel, prin Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030
din 21 noiembrie 2005, Curtea a statuat că textul de
lege criticat nu încalcă principiul constituţional al accesului liber la
justiţie şi al dreptului la apărare. Aceasta deoarece judecarea cererii de
recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri
contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra
recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea
unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Incheierea
prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de
control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima
instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept
respinsă. Totodată, Curtea a reţinut că cererea de recuzare nu constituie o
acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui
drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în
curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a
judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea
acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea
fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu
fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire
de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi
de aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei
căi de atac.
In ceea ce priveşte invocarea înfrângerii prevederilor
art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile legale deduse
controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu,
ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale
diferite, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a sa.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi motivarea acestei
decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Carmeco" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr.
6.750/2005 al Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora