DECIZIE   Nr. 754 din 30 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 975 din 6 decembrie 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu               -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                      -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu           -  judecător

Tudorel Toader                     -  judecător

Antonia Constantin                -  procuror

Ingrid Alina Tudora               -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Carmeco" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 6.750/2005 al Judecătoriei Constanţa.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 10 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.750/2005, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Carmeco" - S.A. din Constanţa cu ocazia soluţionării cererii de recuzare formulate de autorul excepţiei într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare şi suspendarea executării silite.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, referitor la soluţionarea cererii de recuzare în camera de consiliu şi fără prezenţa părţilor, contravine principiului egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare, întrucât justiţiabilul nu poate fi prezent la judecată şi nu se poate apăra în faţa instanţei, în vreme ce judecătorul care a fost recuzat este prezent şi ascultat. De asemenea, se pune la îndoială chiar obiectivitatea magistratului care soluţionează cererea de recuzare cu privire la un coleg al său.

Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 24, întrucât procedura de soluţionare a cererii de recuzare este o procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se analizează fondul cauzei deduse judecăţii şi nu presupune dezbateri contradictorii. In acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 244/2002.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 31 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, în acest sens invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 11/2005.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

„Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

In cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură."

Autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă şi cu o motivare asemănătoare.

Astfel, prin Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare. Aceasta deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Totodată, Curtea a reţinut că cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei căi de atac.

In ceea ce priveşte invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a sa.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi motivarea acestei decizii îşi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Carmeco" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 6.750/2005 al Judecătoriei Constanţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora