DECIZIE Nr.
754 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 468 din 7 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Nelu Gabi Alexandru în Dosarul nr. 5.868/300/2008 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, critica
vizând modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiei legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5868/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Nelu Gabi Alexandru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul de lege criticat creează premisele
exercitării abuzive a dreptului de acţiune în justiţie, lăsând loc la
interpretări arbitrare şi aprecieri greşite ale textului de către instanţa de
judecată. Totodată, dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă încalcă
prevederile art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, în
temeiul lor, instanţa de judecată are posibilitatea de a hotărî, în lipsa unor
criterii reale de delimitare sau clasificare, dacă acţiunea introdusă spre
judecată este o acţiune în constatare sau una în realizarea dreptului.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este vădit
nefondată, textul de lege neintrând în conflict cu normele constituţionale.
Principalele critici de neconstituţionalitate se referă la exercitarea abuzivă
a dreptului de a acţiona în justiţie, la interpretarea arbitrară şi la
aplicarea textului de lege în mod greşit. Aceste susţineri nu pot fi reţinute,
întrucât neconstituţionalitatea unui text de lege nu îşi are izvorul în
interpretarea sa abuzivă sau în greşita aplicare a acestuia de către instanţa
de judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, text de lege
care are următorul conţinut: „Partea care are interes poate să facă cerere
pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi
primită dacă partea poate cere realizarea dreptului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16,21,24,44, 53,
124 şi 136, precum şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţia legală criticată consacră acţiunea în constatare, numită
şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, acţiune prin care reclamantul
solicită instanţei să constate existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui
drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea acţiunii în constatare este
necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: partea să nu poată
cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi prin acţiune să nu
urmărească contestarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.
O particularitate importantă a acţiunii în constatare
rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a
preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Prevederile art. 111 din Codul de
procedură civilă statornicesc, de asemenea, principiul subsidiarităţii acţiunii
în constatare în raport cu acţiunea în realizarea dreptului. Astfel, pentru
chiar admisibilitatea acţiunii, norma procedurală impune condiţia negativă ca
partea să nu poată cere realizarea dreptului dedus judecăţii. Caracterul
subsidiar şi limitat al acestei acţiuni constituie expresia voinţei
legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiţie să fie gestionat în
mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu
două acţiuni paralele: una în constatare şi una în realizarea dreptului.
In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 din
Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă
controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza
normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un
atare obiect nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129
din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele si în
modalităţile instituite de lege. In consecinţă, prin reglementările cuprinse în
art. 111 din Codul de procedură civilă, referitoare la caracterul subsidiar al
acţiunii în constatare, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament
discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii
procesuale diferite.
Având în vedere aceste argumente, Curtea nu poate
reţine nici criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale
şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare, dreptul la un proces
echitabil sau dreptul de proprietate, invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nelu
Gabi Alexandru în Dosarul nr. 5.868/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu