DECIZIE Nr.
754 din 18 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind
statutul cadrelor militare si art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind
salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice
de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si
acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea
nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi art.
55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului
civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de Simion Linca în Dosarul nr.
10.367/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei şi pentru partea Ministerul Apărării răspunde doamna Graţiela
Păunescu, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Autorul excepţiei pune concluzii de admitere a
acesteia, sens în care depune la dosar şi note scrise.
Reprezentantul Ministerului Apărării pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului referitor la prezumţia
de nevinovăţie şi nici celui consacrat de art. 16 din Legea fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
suspendarea din funcţie sau punerea la dispoziţie nu constituie o discriminare
în raport cu cadrele militare în activitate şi care nu sunt implicate într-o
acţiune penală. De asemenea, aceste măsuri nu constituie eo ipso un verdict de culpabilitate, ci
sunt măsuri limitate în timp şi antrenate de necesitatea instrucţiei penale.
Norma constituţională consacrată de art. 53 permite astfel restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, iar textele criticate se circumscriu
acestor exigenţe. In sfârşit, comparaţia cu celelalte categorii
socioprofesionale nu poate fi primită, deoarece nu a fost invocată cu prilejul
ridicării excepţiei la instanţa de drept comun şi, de altfel, o asemenea
argumentare nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
In replică, autorul excepţiei solicită reprezentantului
Ministerului Public să definească celelalte categorii socio profesionale la
care a făcut trimitere în contraargumentare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 8 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 10.367/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal â sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
şi art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale
personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariate
personalului civil din aceste instituţii, excepţie
ridicată de Simion Linca în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea
unei acţiuni în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor
publice, ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea tratamentului inuman
ori degradant, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie şi la stabilirea pedepselor prin lege, ale art. 41 alin. (1)
referitoare la libertatea alegerii profesiei, ale art. 47 alin. (1) referitoare
la obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, ale art. 53
referitoare la Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum
şi ale art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la
prezumţia de nevinovăţie.
Autorul excepţiei susţine că textele legale criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale enunţate, deoarece, înainte de
stabilirea cu certitudine a vinovăţiei printr-o hotărâre judecătorească,
persoanele în cauză sunt eliberate din funcţie, nu au posibilitatea efectivă de
a participa la un concurs pentru ocuparea unei funcţii, alta decât cea pentru
care a fost pus la dispoziţie, şi se află'în situaţia de a li se diminua
veniturile. De asemenea, este de neînţeles de ce nu i se aplică pe lângă
coeficientul de ierarhizare minim al soldei de funcţie corespunzător gradului
şi celelalte sporuri prevăzute de lege, cum ar fi solda de merit, spor pentru
condiţii vătămătoare, indemnizaţia de specialist de clasă şi spor de activităţi
excepţionale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate
dispune cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi dacă situaţiile deosebite o impun.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece susţinerea
autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile legale invocate aduc atingere
principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu poate fi primită, întrucât
prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor ce se află în
situaţiile prevăzute de ipoteza normelor. De asemenea, potrivit art. 53 din
Constituţie se poate recurge la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
libertăţi. Astfel, suspendarea din funcţie ca urmare a arestării preventive ori
punerea la dispoziţie a cadrelor militare, când este vorba de cercetarea şi
judecarea în stare de libertate, cu consecinţa lipsei ori a diminuării la
minimum a unor drepturi, nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a
egalităţii în drepturi ori a egalităţii de şanse, de vreme ce luarea unor
asemenea măsuri a fost determinată de o situaţie de anormalitate pentru
apărarea ordinii, a moralei publice şi pentru desfăşurarea instrucţiei penale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate se aplică uniform tuturor subiectelor de drept aflate în
ipoteza normei juridice. De asemenea, instituirea unor reguli în cazul suspendării
din funcţie sau punerii la dispoziţie a cadrelor militare reprezintă o măsură
de restrângere a exerciţiului unor drepturi stabilite prin lege, în
conformitate cu prevederile art. 53 din Constituţie, pentru desfăşurarea
instrucţiei penale.
Dispoziţiile art. 16 alin. (3), ale art. 22 alin. (2),
ale art. 41 alin. (1) şi art. 47 alin. (1) nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 80/1995, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, şi art. 55 din Legea nr. 138/1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care au următorul conţinut:
- Art. 89 din Legea nr. 80/1995: „Hotărârea privind menţinerea în activitate a cadrelor militare
pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimise în judecata
instanţelor militare se ia după soluţionarea cauzei de către parchetul militar
ori de către instanţa de judecată militară.
In acest interval de timp ofiţerii, maiştrii
militari şi subofiţerii arestaţi se suspendă din funcţie, iar cei care sunt
cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune se pun la
dispoziţie. Pe timpul suspendării din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi
subofiţerii nu beneficiază de nici un drept de la Ministerul Apărării Naţionale.
Cei puşi la dispoziţie îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii
unităţilor din care fac parte şi beneficiază de drepturile băneşti
corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum.
Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii
condamnaţi, care anterior au fost suspendaţi din funcţii, se trec în rezervă
începând cu data suspendării.
In cazul în care s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală ori achitarea, aceştia vor fi repuşi în toate drepturile avute
la data suspendării din funcţie, respectiv a punerii la dispoziţie.
Repunerea în drepturi se poate dispune şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului
penal.";
- Art. 55 din Legea nr. 138/1999: „(1)Cadrele militare în activitate cercetate şi judecate în stare
de libertate sau eliberate pe cauţiune - puse la dispoziţie - beneficiază de coeficienţii de ierarhizare minimi ai soldei de
funcţie corespunzători gradelor pe care le au, de solda de grad şi de
gradaţiile la care au dreptul, precum şi de indemnizaţia de dispozitiv, până la
definitivarea situaţiei.
(2)Cadrelor militare în activitate arestate le încetează plata drepturilor băneşti începând cu data suspendării.
(3)In cazul fn care s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori
a procesului penal, militarii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor fi repuşi în
toate drepturile băneşti avute la data punerii la dispoziţie, respectiv a
suspendării.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalte categorii de militari
aflaţi în situaţii similare."
Examinând excepţia de neconstituţionaiitate, Curtea
constată că unele dintre dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi
prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237
din 5 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionaiitate a dispoziţiilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995.
Cu acel prilej s-a statuat că toate legile speciale de reglementare a
statutului persoanelor care îndeplinesc funcţii publice ori de interes public
prevăd obligativitatea sau posibilitatea suspendării din funcţie a persoanei
faţă de care s-a început urmărirea penală, a fost arestată sau trimisă în
judecată. Instanţa de contencios constituţional nu ar putea cenzura
dreptul'legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizaţiei cuvenite
fără a încălca principiul separaţiei puterilor în' stat. De asemenea,
suspendarea, punerea la dispoziţie şi reducerea cuantumului indemnizaţiei nu
încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru
fapta imputată', nu prejudecă vinovăţia, ci constituie măsuri preventive,
justificate de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare
prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuţiilor ce revin funcţiei
respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcţie.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi considerente, excepţia de neconstitu
ţionaiitate a dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 138/1999 urmează a fi
respinsă, întrucât sub aspectele criticate textele legale nu cuprind
reglementări diferite.
Referitor la susţinerea potrivit căreia art. 89 din
Legea nr. 80/1995 şi art. 55din Legea nr. 138/1999 contravin art. 53 din
Constituţie,' Curtea constată că drepturile şi libertăţile fundamentale
consacrate de Constituţie şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale nu sunt absolute, ele putând fi supuse anumitor
limitări, ingerinţe ori restricţii din partea autorităţilor. Insă, ingerinţa
trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să apară ca
necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul
urmărit. Fără îndoială că sub acest aspect statul este ţinut de îndeplinirea
anumitor obligaţii pozitive (luarea unor măsuri care să asigure exercitarea
drepturilor în conformitate cu scopurile Convenţiei) şi negative (abţinerea de
la a exercita anumite ingerinţe).
Aşa fiind, oricare ar fi modalitatea de restrângere a
dreptului, se impune instituirea unor garanţii adecvate şi suficiente contra
posibilelor abuzuri în materie. 6 asemenea apreciere are un caracter relativ,
ea este în funcţie de circumstanţele cauzei, de exemplu de natura, întinderea'şi
durata eventualelor măsuri, raţiunile pentru care au fost dispuse, executarea
şi controlul executării lor, tipul de posibilitate de plângere împotriva
acestei măsuri reglementate în dreptul intern.
Aşadar, nu se poate susţine că prin punerea la
dispoziţie şi prin diminuarea soldei la coeficientul de ierarhizare minim
atunci când cadrul militar este cercetat şi judecat în libertate se restrâng,
în contradicţie cu art. 53,'drepturile consacrate de Legea fundamentală,
deoarece chiar textul constituţional invocat permite această posibilitate.
Raţiunile pentru care' s-au dispus astfel de măsuri sunt evidente şi urmăresc
un scop legitim, acela de a proteja statutul cadrelor militare şi onoarea
armatei române. Altminteri, încrederea şi prestigiul instituţiei din care face
parte cadrul militar ar fi serios zdruncinate de brice umbră de suspiciune care
planează asupra moralităţii militarului. In plus, legea prevede in terminis obligativitatea ca, în
situaţia în care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată sau de
achitare, militarul să fie repus în toate drepturile avute la data punerii la
dispoziţie.
In ceea ce priveşte critica referitoare la invocarea
dispoziţiilor art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (12), art. 41 alin. (1), şi art.
47 alin'. (1) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în
cauză.
In sfârşit, referitor la împrejurarea că, după
sesizarea instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei a depus la
dosar o cerere prin care solicită completarea motivării în sensul invocării
neconstituţionalităţii textelor legale criticate prin raportare şi la alte
articole, cum ar fi art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 22 alin. (1)
din Constituţie, precum şi la art. 6 par. 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7 din Declaraţia
Universala a Drepturilor Omului, Curtea constată că o astfel de cerere nu poate
fi primită, deoarece controlul de constituţionalitate se exercită în limitele
sesizării, aşa cum au fost stabilite de încheierea instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionaiitate a
dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
şi art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale
personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale
personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicată de Simion Linca în
Dosarul nr. 10.367/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru