DECIZIE Nr.
1330 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 795 din 29 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Victor Florea în Dosarul nr. 10/55/2003
al Tribunalului Arad - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 10/55/2003, Tribunalul
Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Victor Florea cu ocazia
soluţionării apelurilor împotriva unei sentinţe penale şi în contextul
invocării excepţiei de nelegalitate a unor acte administrative, în condiţiile
în care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Secţiei de
contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Arad, urmând să se
pronunţe asupra pretinsei nelegalităţi a probelor odată cu fondul cauzei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 44 alin. 1 şi 2 din
Codul de procedură penală, care reglementează competenţa instanţei penale de a
judeca orice problemă extrapenală de a cărei rezolvare prealabilă depinde
soluţionarea fondului cauzei penale, încalcă dispoziţiile constituţionale
privind controlul judecătoresc
al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului
administrativ, precum şi dreptul la un proces echitabil, în măsura în care pot
servi ca temei juridic al limitării dreptului de acces în faţa unui judecător
de contencios administrativ. Arată că art. 126 alin. (6) din Constituţie
garantează dreptul de a prezenta actele administrative în faţa unei instanţe cu
competenţă specială în materia controlului acestor acte. Totodată, consideră că
„tribunal imparţial" în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale este tribunalul specializat, şi anume
instanţa de contencios administrativ. Mai precizează că aceeaşi formulare a
art. 44 exista şi în Codul de procedură penală din 1973. Astfel, deşi abrogarea
implicită a normei criticate pare evidentă, instanţele penale refuză să confere
efectivitate drepturilor constituţionale şi nu transmit spre soluţionare
instanţelor de contencios administrativ excepţiile de nelegalitate ridicate cu
privire la acte administrative.
Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât art. 126 alin. (6) din Constituţie stabileşte o competenţă specială şi
exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ în ceea ce priveşte
controlul judecătoresc al actelor administrative emise de autorităţile publice.
Consideră că excepţia este întemeiată şi în raport cu prevederile art. 6
referitoare la dreptul de acces la un tribunal instituit prin lege din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, în condiţiile în care art. 126 alin. (6) din Constituţie stabileşte o
competenţă exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ, nu se
poate deroga pe calea unei legi ordinare în sensul ca, prin excepţie, această
competenţă să aparţină instanţei penale în cauzele penale. Prin urmare,
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în măsura în care limitează
părţilor din cadrul procesului penal dreptul de a avea acces la controlul
judecătoresc efectuat de instanţa de contencios administrativ cu privire la
acte administrative emise de autorităţile publice.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală sunt
neconstituţionale în măsura
în care limitează accesul părţilor din cadrul procesului penal la un control
judecătoresc efectuat de instanţa de contencios administrativ cu privire la
acte administrative emise de autorităţile publice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală,
care au următorul cuprins: „Instanţa penală este competentă să judece orice
chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin
natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe.
Chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa
penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia
îi aparţine acea chestiune."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul
la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală
reglementează competenţa instanţei penale de a judeca orice problemă
extrapenală de a cărei rezolvare prealabilă depinde soluţionarea fondului
cauzei penale, ceea ce nu este de natură a aduce atingere prevederilor art. 126
alin. (6) din Constituţie, întrucât acestea din urmă nu exclud posibilitatea
exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci
doar garantează un asemenea control şi îi delimitează sfera de aplicare.
Obiectul controlului instituit de art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
penală îl reprezintă chestiunile prealabile, operând o prorogare de competenţă
în favoarea instanţei penale, care este justificată pe deplin de scopul
procesului penal, şi anume constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce
constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o
infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, textul de lege
dedus controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atari critici,
întrucât instanţa penală judecă chestiunea prealabilă potrivit regulilor şi
mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune,
fiind astfel asigurat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil.
In plus, dispoziţiile de lege criticate aparţin
normelor de procedură a căror adoptare este atributul legiuitorului, care poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale, în
deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Victor Florea în Dosarul nr. 10/55/2003
al Tribunalului Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică