DECIZIE Nr.
752 din 31 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 997 din 14 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihaela Yvonne Anca
Tănase şi Betty Tănase în Dosarul nr. 27.085/3/2005 al Tribunalului Bucureşti
-Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarele excepţiei,
mandatarul acestora care depune copie de pe procură. Se prezintă, de asemenea,
partea Ecaterina Ghevrec, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Mandatarul autoarelor excepţiei
depune concluzii scrise prin care se solicită admiterea acesteia.
Partea Ecaterina Ghevrec solicită respingerea
excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune
păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 113A din 19 ianuarie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 27.085/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Excepţia a fost invocată în
apelul formulat împotriva sentinţei civile prin care s-a respins, ca fiind
prescrisă, cererea introdusă de autorii acesteia privind constatarea nulităţii
absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii susţin, în
esenţă, că textul de lege criticat „încalcă în mod abuziv dreptul de
proprietate al cetăţenilor statului român, consfinţit şi prin art. 480 şi
următoarele din Codul civil, care prevăd că dreptul de proprietate este
imprescriptibil". Totodată, se arată că „o lege specială nu poate încălca o
lege fundamentală (Constituţia), respectiv dreptul comun".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
deoarece „legiuitorul are posibilitatea să stabilească dispoziţii legale
speciale care să deroge de la dreptul comun, fără să fie încălcat dreptul de
proprietate al persoanei".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa
Curţii în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei şi ale
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstitutionalitate, prin
încheiere, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională prin Decizia civilă nr. 113A din 19 ianuarie 2006, pronunţată
în Dosarul nr. 27.085/3/2005. Prin actul de sesizare se anulează sentinţa
apelată, în cuprinsul căreia se respinsese ca inadmisibilă excepţia de
neconstitutionalitate, reţinându-se totodată procesul spre judecare asupra
celorlalte motive de apel, după ce Curtea se va pronunţa asupra excepţiei. Aşa
fiind, instanţa de contencios constituţional constată că este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate, astfel cum
a fost formulat de către autorul acesteia şi reţinut de instanţa de judecată în
decizia prin care a sesizat Curtea Constituţională, îl constituie prevederile
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
La momentul sesizării Curţii Constituţionale, Legea
nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie
2005, iar textul de lege criticat a fost renumerotat, devenind art. 45 alin.
(5) din această lege.
In consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, care are următorul conţinut: „Prin derogare de la
dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie
în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
Aceste prevederi sunt considerate de autorii excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza
întâi [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţia republicată]
privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private,
indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut
obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, cu o motivare
asemănătoare, Curtea respingând în mod constant excepţiile de
neconstituţionalitate invocate.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 427 din 18
noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 868
din 5 decembrie 2003, Curtea a reţinut, în esenţă, că în argumentarea criticii
sale autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea
exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de
dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca şi
de cele ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al
proprietăţii private, „în condiţiile legii organice".
Pe de altă parte, Curtea a constatat că imprescriptibilitatea,
consfinţită cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca
atare de Constituţie, aşa încât legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni
majore, să deroge de la acest principiu.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi de
natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia
şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Mihaela Yvonne Anca Tănase şi Betty Tănase în
Dosarul nr. 27.085/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu