DECIZIE Nr.
751 din 18 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278 1 alin. 1-7 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 1-7 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Ionuţ Tudor în Dosarul nr. 2.359/P/2006
al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală si de Constantin Caras în Dosarul nr. 887/229/2006 (nr.
vechii 2.403/2006) al Judecătoriei Feteşti.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei
Constantin Caras şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 108D/2007 şi'nr. 116D/2007 au
conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepţiei Constantin Caras se opune conexării
celor două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, solicită conexarea
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 116D/2007 la Dosarul
nr. 108D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Constantin Caras solicită admiterea excepţiei, arătând
că textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 18 ianuarie 2007 si 27 noiembrie
2006, pronunţate în dosarele nr. 2.359/P/2006 şi nr. 887/229/2006 (nr. vechi
2.403/2006), Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală şi Judecătoria Feteşti
au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 278 şi
art. 2781 alin. 1-7 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Laurenţiu Ionuţ Tudor şi Constantin Caras.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21
referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la
apărare, art. 53 alin. (1) referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi numai prin lege şi numai
pentru anumite situaţii şi art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea,
egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece prin limitarea controlului
exercitat de instanţă numai pe baza lucrărilor şi a materialului existent şi a
unor înscrisuri noi este restrâns în mod nejustificat accesul la justiţie care,
deşi se concretizează într-o plângere, este practic lipsit de eficienţă. De
asemenea, garantarea dreptului la apărare presupune şi posibilitatea
administrării de probe noi. Or, textul legal criticat suprimă acest drept,
partea interesată neavând posibilitatea de a prezenta în faţa judecătorului noi
dovezi, altele decât înscrisuri.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Feteşti opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea
mijloacelor de probă ce pot fi administrate la judecarea plângerii este
justificată de natura juridică a acesteia, care nu vizează fondul cauzei, ci numai legalitatea
soluţiei de netrimitere în judecată pronunţate de procuror. De asemenea,
prevederile legale nu aduc atingere în niciun fel dreptului la apărare, ci
asigură condiţiile pentru deplina lui exercitare, şi nici nu contravin regulii
constituţionale potrivit căreia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru
toţi.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate referitoare
la plângerea contra actelor procurorului şi cele referitoare la plângerea în
faţa judecătorului împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de
procuror se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei
juridice, fără niciun fel de discriminare.
Aceste dispoziţii sunt menite tocmai să asigure accesul
la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în
judecată. De remarcat este faptul că în plângerea formulată împotriva
soluţiilor date de procuror nu se judecă fondul cauzei, ci doar legalitatea şi
temeinicia soluţiei pronunţate de parchet. Nicio dispoziţie legală nu împiedică
partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea de
probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul
de netrimitere ori procurorului ierarhic superior să dispună în condiţiile
legii începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 referitoare la Plângerea contra actelor procurorului şi
art. 2781 alin. 1-7
referitoare la Plângerea în faţa judecătorului
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
din Codul de procedură penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi.
Astfel, prin Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, şi Decizia nr. 36 din 11 ianuarie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a
respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând, în mod
constant, că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la
justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, ci dau expresie
acestor garanţii constituţionale.
Astfel, dispoziţiile legale sunt menite tocmai să
asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de
netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în plângerea formulată
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecă însăşi cauza,
ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza
probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise
înfăţişate instanţei de părţile în proces.
Nicio dispoziţie legală nu împiedică partea interesată
ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru
stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de
netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în
condiţiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Laurenţiu Ionuţ Tudor în
Dosarul nr. 2.359/P/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală si de
Constantin Caras în Dosarul
nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006) al Judecătoriei Feteşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru