DECIZIE Nr.
750 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) si ale art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 467 din 7 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 14 şi ale art. 15" din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „EEC Invest Imobiliare" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr.
32.397/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios
administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 83D/2009 al
Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
178D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de acelaşi autor în Dosarul nr. 32.399/3/2008 al aceleiaşi instanţe de
judecată.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii, văzând identitatea de obiect a
acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 178D/2009 la Dosarul nr.
83D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Contrar
susţinerilor autorilor excepţiei, dispoziţiile art. 14 şi ale art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilesc cu precizie condiţiile în
care judecătorul poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, astfel
că acestea nu pot genera arbitrariu în luarea acestei măsuri. In plus, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu Cauza Rekveny
împotriva Ungariei, 1999, că o prea mare stricteţe sau rigiditate a unui
text de lege nu este de dorit, acesta fiind caracterizat printr-un anumit grad
de generalitate. Totodată, Curtea s-a pronunţat asupra unor probleme asemănătoare
celor sesizate de autorii prezentei excepţii prin deciziile nr. 804/2007 si nr.
219/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 15 octombrie 2008 şi din 17
noiembrie 2008 pronunţate în dosarele nr. 32.397/3/2008, respectiv nr.
32.399/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios
administrativ si fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor „art. 14 şi ale art. 15" din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de
Societatea Comercială „EEC Invest Imobiliare" - S.R.L, din Bucureşti
într-o cauză având ca obiect o ordonanţă preşedinţială, respectiv într-o cauză
având ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, autorul acesteia susţine că textele de
lege criticate, care nu prevăd cazuri sau condiţii restrictive de
admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ emis în
beneficiul altei persoane, afectează grav libera iniţiativă şi activitatea
economică a unei persoane juridice şi înfrâng principiile egalităţii şi al
echitabilităţii procesului. Astfel, la simpla cerere a unui terţ şi pe calea
unei proceduri sumare, magistratul este liber să aprecieze în mod subiectiv sau
pe considerente de oportunitate asupra efectelor unui act administrativ emis de
o autoritate publică, beneficiarul neavând alt mijloc de apărare decât dovedirea
legalităţii respectivului act.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios
administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în
sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate, astfel cum s-a
pronunţat şi Curtea Constituţională prin deciziile sale nr. 108/2007 şi nr.
673/2005. In plus, în Dosarul nr. 178D/2009, instanţa de judecată adaugă că
textele de lege criticate conţin ca şi condiţii de admitere a cererii de
suspendare a executării actului administrativ dovada cazului bine justificat,
adică acele împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o
îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, precum şi
justificarea pagubei iminente, astfel că posibilitatea legală a instanţei de a
dispune suspendarea executării unui act a cărui nelegalitate este vădită şi a
cărui executare este prejudiciabilă terţilor nu contravine textelor
constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 sunt constituţionale, în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea
Constituţională, de exemplu prin deciziile nr. 8/2008 şi nr. 791/2008.
Consideră, totodată, că prevederile art. 45 şi ale art. 135 din Constituţie,
invocate, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din motivarea scrisă a autorului
acesteia, dispoziţiile art. 14 alin. (1) [şi nu ale întregului art. 14, cum se
indică în dispozitivul încheierii de sesizare] şi ale art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost
modificate şi completate de art. I pct. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30
iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
Art. 14. - Suspendarea executării actului: „(1) In
cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a
autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana vătămată nu
introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea
încetează de drept şi fără nicio formalitate."
Art. 15. - Solicitarea suspendării pe cale principală: „(1)
Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de
reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată
instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In
acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat,
până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare
se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată,
până la soluţionarea acţiunii în fond.
(2)Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(3)Hotărârea dată cererii de suspendare este
executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),
nu suspendă executarea.
(4) In ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura
suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a
solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin.
(1)."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16
alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege", art.
21 alin. (3) care garantează dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, art. 45 - Libertatea economică şi ale
art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), care consacră principiile economiei
României ca economie de piaţă şi instituie obligaţia statului de a asigura
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Este invocat,
de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 au mai fost examinate pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate prin raportare la aceleaşi norme fundamentale şi din
prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. In acest sens sunt
relevante Decizia nr. 804 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, şi Decizia nr.
939 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, prin care Curtea a reţinut, în esenţă, că
„nereglementarea, prin textul legal criticat, a cazurilor în care poate fi
solicitată suspendarea executării unui act administrativ unilateral nu încalcă
dreptul persoanei vătămate printr-un astfel de act la un proces echitabil ori
la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Posibilitatea reclamantului de
a solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral prin cererea
adresată instanţei pentru anularea actului nu creează, prin ea însăşi, nicio
discriminare. Instanţa de judecată va putea dispune suspendarea fără ca una
dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă, dezavantajată, ţinând seama de
toate garanţiile procesuale de care se bucură părţile. Curtea a mai reţinut că
dispoziţiile legale criticate nu împiedică, sub nicio formă, soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat
poate fi dispusă de instanţa de judecată numai până la soluţionarea definitivă
şi irevocabilă a cauzei".
De vreme ce în prezenta cauză nu au fost aduse critici
noi faţă de cele deja analizate în jurisprudenţa constituţională în materie,
atât soluţia pronunţată prin deciziile indicate, cât şi argumentele care au
fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (1)şi ale art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EEC
Invest Imobiliare" - S.R.L, din Bucureşti în dosarele nr. 32.397/3/2008,
respectiv nr. 32.399/3/2008 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi