DECIZIE Nr.
748 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. c) si art. 77-85 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei, ale art. 43 si art. 44 din Codul
comercial, precum si a dispozitiilor art. 1019-1021 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 990 din 12 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 lit. c) şi art. 58-66 din Legea
nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, ale
art. 43-44 din Codul comercial, precum şi a dispoziţiilor art. 1019-1021 din
Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DD International"
- S.R.L. în Dosarul nr. 1.722/1/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 399 din 18 mai 2006, pronunţată
în Dosarul nr. 1.722/1/2006, Curtea de Apel Bacău -Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29
lit. c) şi art. 58 - 66 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare şi a falimentului, ale art. 43-44 din Codul comercial, precum şi a
dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „DD International" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate reprezintă o gravă
încălcare a prevederilor constituţionale, întrucât acţiunile introduse de
lichidatorul judiciar pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor
în dauna drepturilor creditorilor pun în pericol securitatea circuitului civil,
pe de o parte, şi îngrădesc în mod flagrant dreptul de proprietate al
debitorului şi terţului dobânditor, pe de altă parte.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Sesizarea de neconstituţionalitate a vizat dispoziţiile
art. 29 lit. c) şi art. 58-66 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii, a intrat în vigoare Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care a abrogat Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, dar a
preluat parţial dispoziţii ale legii anterioare. Astfel, art. 29 lit. c) şi
art. 58-66 din Legea nr. 64/1995 au fost preluate de noua lege în art. 25 lit.
c) şi art. 77-85 şi reglementează situaţia unor acte juridice ale debitorului,
acte supuse procedurii de anulare, condiţiile procedurale de exercitare a
acţiunilor în anulare, consecinţele admiterii acestora, respectarea regulilor
de publicitate pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi a modificării
titularilor drepturilor ce au făcut obiectul acţiunilor în anulare.
De asemenea, autorul a mai criticat dispoziţiile art.
43 şi art. 44 din Codul comercial, referitoare la curgerea de drept a dobanzii şi interdicţia termenului de
graţie în materie comercială, precum şi dispoziţiile art. 1019 - 1021 din Codul
civil care reglementează condiţia rezolutorie în contractele civile.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de
proprietate privată.
In prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată în faţa Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi de contencios
administrativ, care, prin încheiere, a respins ca inadmisibilă cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale. Impotriva acestei încheieri autorul
excepţiei a formulat recurs la Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ, instanţă care, prin Decizia civilă nr. 399 din 18 mai
2006, a admis calea de atac şi a modificat încheierea tribunalului în sensul
sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Intr-o atare situaţie, Curtea
constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău nu a soluţionat fondul
cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituţionalitate a
prevederilor criticate, ci numai problema admisibilităţii excepţiei de
neconstituţionalitate. Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o
încheiere, pentru a se evita tergiversarea soluţionării litigiului dintre
părţi, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justiţie, Curtea
Constituţională reţine spre judecare excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi art. 77- 85 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei, ale art. 43 şi art. 44 din Codul comercial, precum şi a
dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi art. 77 - 85 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei, se constată că, asupra constituţionalităţii soluţiilor
legislative consacrate de acestea în reglementarea anterioară, Curtea s-a mai
pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 386/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006. Cu acel prilej, s-a constatat
că dispoziţiile legale
criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind
acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca
actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de
titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii,
titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în
dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în
cauză. Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile legale
criticate sancţionează tocmai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a
drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă
scopul părţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului
juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o
cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea
nici un efect. Aceste considerente, ce au stat la baza pronunţării soluţiei în
decizia amintită, se constituie în argumente în favoarea concluziei că textele
de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale privitoare la
protecţia proprietăţii, invocate de autorul prezentei excepţii.
In ceea ce priveşte art. 43 şi art. 44 din Codul
comercial, Curtea observă că acestea conţin dispoziţii cu caracter general referitoare
la curgerea de drept a dobânzii şi interdicţia termenului de graţie în materie
comercială. Or, Curtea constată că aceste dispoziţii constituie o aplicare a
principiilor constituţionale consacrate în art. 44 şi art. 135 alin. (2) lit.
a) referitoare la garantarea proprietăţii private, respectiv la obligaţia
statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1019 - 1021 din Codul civil, norme ce reprezintă dreptul
comun în materia rezoluţiunii contractelor civile, Curtea reţine că textele de
lege criticate nu conţin prevederi de natură să antreneze o restrângere a
dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, aşa cum s-a precizat şi în cazul
dispoziţiilor din Codul comercial, ele constituie expresia aplicării
principiilor constituţionale în materia susmenţionată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi art. 77-85 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, ale art. 43 şi art. 44 din Codul comercial, precum şi a
dispoziţiilor art. 1019-1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „DD International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.722/1/2006 al
Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu