DECIZIE   Nr. 74 din  7 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 283 din 26 aprilie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Paula C. Pantea          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, exceptie ridicata de Ion Cojocaru in Dosarul nr. 5.269/2001 al Tribunalului Brasov.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca prin Legea nr. 61/1991, republicata, se prevad norme de conduita in scopul ocrotirii unor importante valori sociale, precum convietuirea sociala, ordinea si linistea publica. Se considera ca dispozitiile art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie sunt aplicabile inclusiv institutiilor publice, deoarece acestea reprezinta statul in relatiile cu cetatenii, iar alin. (7) al art. 30 prevede ca "sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii [...]".

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 5.269/2001, Tribunalul Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata. Exceptia a fost ridicata de Ion Cojocaru in recursul declarat de el impotriva unei sentinte civile prin care i-a fost respinsa plangerea formulata impotriva unui proces-verbal de contraventie intocmit de Politia Municipiului Brasov.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca prevederile legale criticate incalca dispozitiile art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie. Autorul exceptiei considera ca sintagma "sau a institutiilor publice" cuprinsa in textul art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991 este in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (6), care stabilesc ca "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanelor si nici dreptul la propria imagine", si ale art. 30 alin. (7), prin care "sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii [...]". Or, arata autorul exceptiei, onoarea si demnitatea sunt trasaturi specifice persoanei fizice, si nu institutiilor publice, iar cuprinderea in sfera contraventiilor a faptelor privitoare la lezarea demnitatii si onoarei institutiilor publice este in contradictie cu dispozitiile Constitutiei.
    In opinia instantei de judecata exceptia este nefondata, prevederile art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata, nefiind in contradictie cu dispozitiile art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie. Se arata ca art. 30 face parte din titlul II cap. II din Constitutie, care prevede drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, deci ale persoanelor fizice. Constitutia nu prevede drepturile persoanelor juridice intr-un capitol separat, dar aceasta nu inseamna ca persoanele juridice nu au drepturi, acestea fiind prevazute in diverse legi. In speta este de discutat daca persoanele juridice au demnitate sau onoare, insa acest lucru nu se poate constata prin prevederile art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie, care privesc drepturile si libertatile persoanelor fizice. In consecinta, sintagma "demnitatea si onoarea institutiilor publice" nu este contrara prevederilor art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie, care se refera doar la drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata, nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Cu privire la prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie se considera ca, pe de o parte, acestea apara, pe langa persoanele fizice, si persoanele juridice si, pe de alta parte, textul nu are in vedere toate persoanele juridice, ci numai institutiile publice, intrucat in societate acestea se bucura de autoritate si prestigiu, valori ce pot fi lezate prin savarsirea faptelor prevazute la art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata. Mai mult, art. 30 alin. (6) din Constitutie nu reprezinta unicul temei constitutional al dispozitiilor art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata. Legislatia romana recunoaste persoanelor juridice o serie de drepturi, chiar daca Constitutia nu le dedica un capitol special. Prevederile art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata, trebuie raportate la toate dispozitiile din Constitutie care reglementeaza drepturile si libertatile cetatenilor, precum si institutiile publice, dar si la restul legislatiei in care sunt prevazute si ocrotite drepturile persoanelor juridice.
    Guvernul arata ca normele de convietuire sociala, ordinea si linistea publica constituie valori care asigura existenta si functionarea normala a oricarui stat democratic, fiind firesc ca statul sa asigure protectia acestora prin diverse mijloace. Unul dintre aceste mijloace il constituie sanctionarea contraventionala a faptelor de incalcare a normelor de convietuire sociala, intre care si savarsirea in public a unor fapte de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice. Este adevarat ca expresia "demnitatea si onoarea institutiilor publice" este improprie, insa aceasta nu imprima textului de lege criticat un caracter neconstitutional. Dispozitiile art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie nu pot fi interpretate in sensul ca ar permite incalcarea ordinii publice si afectarea activitatii unei institutii publice prin exercitarea abuziva a dreptului la libera exprimare. Respectarea ordinii si linistii publice este necesara pentru desfasurarea normala a activitatii autoritatilor si institutiilor publice tocmai pentru ca acestea sa poata sa asigure respectarea drepturilor persoanei, prevazute in Constitutie. Or, prin savarsirea impotriva unei institutii a faptei prevazute la art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata, s-ar aduce atingere functionarii acestor institutii, prejudiciindu-se in mod indirect drepturile si libertatile constitutionale ale celorlalti cetateni.
    Presedintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea contraventionala a faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000. Dispozitiile legale criticate ca fiind neconstitutionale sunt urmatoarele:
    Art. 1 pct. 1): "Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:
    1) savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice;"
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie, conform carora: "(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri."
    Critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata, in masura in care acestea se refera la lezarea demnitatii sau onoarei institutiilor publice, ca urmare a faptelor calificate drept contraventii. Autorul invoca argumentul conform caruia demnitatea si onoarea sunt atribute exclusive ale persoanei fizice, astfel incat persoanele juridice nu pot beneficia de protectia valorilor la care se refera art. 30 din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    Potrivit art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata, constituie contraventie comportamentul huliganic in public, manifestat prin fapte, acte sau gesturi obscene, prin proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, prin amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, daca sunt de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice. Curtea retine ca faptele prevazute la art. 2 pct. 1) nu sunt fapte contra persoanelor, ci contra normelor de convietuire sociala, contra ordinii si linistii publice. Asemenea fapte constituie infractiuni in sistemele de drept penal in care contraventiile sunt incluse printre infractiuni. In sistemul nostru faptele mentionate in textul criticat constituie contraventii daca, fiind savarsite in public, sunt de natura sa produca vreuna dintre consecintele prevazute de lege. Chiar daca textul cuprinde unele impreciziuni de redactare, atunci cand se refera la posibilitatea ca manifestarile reprobabile mentionate sa lezeze demnitatea institutiilor publice, nu se poate sustine ca dispozitia legii ar fi neconstitutionala. Astfel, desi alin. (6) al art. 30 din Constitutie are in vedere limitele exercitarii libertatii de exprimare - aceasta neputand sa prejudicieze, printre alte valori supreme ale statului de drept, dreptul persoanei la propria imagine -, textul constitutional mentionat are, coroborat cu alte prevederi constitutionale, efectul de a consacra un drept constitutional cu o identitate de sine statatoare si deci cu aplicabilitate intr-un domeniu mai extins. Acest text constitutional este in deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti". Ordinea si linistea publica implica atitudinea respectuoasa si decenta fata de institutiile publice, iar argumentele pe care autorul exceptiei incearca sa le impuna prin invocarea prevederilor art. 30 alin. (6) din Constitutie, si anume ca astfel de manifestari antisociale ar putea fi ingaduite fata de institutiile publice, nu pot fi acceptate.
    Potrivit dispozitiilor art. 54 din Constitutie "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti". Astfel, ordinea si linistea publica se impune a fi respectate de fiecare persoana in vederea desfasurarii normale a activitatii autoritatilor si institutiilor publice tocmai pentru ca acestea sa poata asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale consacrate de Constitutie. Este evident ca prin savarsirea faptei prevazute la art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata, impotriva unei institutii publice se aduce atingere bunei functionari a acestei institutii, ceea ce este de natura sa afecteze, in mod indirect, drepturile si libertatile constitutionale ale celorlalti cetateni.
    Asa cum sentimentul onoarei sau demnitatii este caracteristic persoanei fizice, in acelasi mod se poate vorbi despre faima si bunul renume al unei institutii sau autoritati publice, atribute pe care legea le apara prin sanctionarea contraventionala a faptelor prevazute la art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicata. Desi nu sunt mentionate printre valorile enumerate la art. 30 din Constitutie, aceasta nu inseamna ca incalcarea lor este ingaduita.
    In consecinta, sintagma "demnitatea si onoarea institutiilor publice" nu vine in contradictie cu prevederile constitutionale, intrucat se subscrie sferei de aplicabilitate a alin. (6) si (7) ale art. 30 din Constitutie, care consacra limitele libertatii de exprimare.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, exceptie ridicata de Ion Cojocaru in Dosarul nr. 5.269/2001 al Tribunalului Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 martie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu